Despre Claude Karnoouh

G. M. TAMÁS

<cititi si Vasile Ernu, Profesorul francez cu accent de Maramures; Teodora Dumitru, Nu ca mine si ca dumneata…>

Claude Karnoouh, antropolog, filosof si eseist francez, este intruchiparea tuturor atitudinilor neconventionale, politically incorrect, care se pot imagina. Un om de stanga, ii admira pe Heidegger, Céline, Jünger, Carl Schmitt, un inamic al tuturor dictaturilor, este de acord cu testamentul politica al Simonei Weil care ar interzice partidele politice si ar supune presa unei cenzuri de adevar, in acelasi timp un sustinator al libertatii nelimitate de opinii, un evreu, dusman inversunat al Statului Israel si al sionismului politic, un fost comunist, prieten al tuturor disidentelor anticomuniste, un om care dispretuieste toate nationalismele, dar invata de la Noica.

Claude Karnoouh a fost acuzat de unul din adversarii sai, fostul sau amic, Andrei Plesu, de a fi devenit un roman. E o acuzatie formulata cu multa Gemütlichkeit si ironie, si indreptatita intr-un fel poate diferit de intentiile politice ale d-lui Plesu. Claude Karnoouh – in anii numerosi petrecuti in Europa rasariteana – si-a insusit banuiala inerenta a acestei parti a lumii dupa care totul e de vanzare si care sustine ca luarile de pozitie in viata publica, mai ales ale intelectualilor, sunt motivate de vanitati si venalitati, de orgolii si de erotisme ale puterii. Pentru Claude Karnoouh, toate succesele culturale sunt suspecte, trucate, publicitare, aservite intereselor capitalului si elitelor statale. Ii sunt suspecte mai ales succesele radicalismului antisistemic pe care le priveste ca aspecte ale cooptarii energiilor rebele care mai raman, vestigiale, in cultura occidentala.

Pana aici, critica d-lui Plesu ar avea sens, dar putini au priceput ca romanismul lui Claude are o latura insolita. Neobisnuita mai ales in Europa de Est de astazi. Claude Karnoouh este credincios. Fidelitatea lui apartine taranilor din Maramures. I-a cunoscut ca antropolog facand cercetari de teren prin ani de zile, si a devenit un poporanist postmodern care ramane un tanar parisian si un mosneag ardelean honoris causa. Indiferenta intelectualitatii si clasei politice romanesti si est-europene fata de mizeria satului, a zonelor miniere abandonate, a cartierelor de blocuri lasate in voia lui Dumnezeu il revolta – si in punctul acesta decisiv cred ca are perfecta dreptate. Ura lui purtata impotriva elitelor liberale se adreseaza mai ales indiferentei. In acest sens, Claude este un intelectual angajat de tip vechi. N-are numai dispret pentru stilizarea decadentei si esecului intr-o aventura inchipuita, ba chiar mincinoasa, de libertate.

Antipatiile lui fulgurante ma obosesc cateodata. Critica meschinariei n-ar avea voie sa fie si ea de rea credinta. Ura permanenta –  si Claude este cineva pe care englezii cheama a good hater – este monotona. Dar sunt convins ca acest parisian autoexilat in Romania este mult mai mult decat un critic pasionat al prezentului care in ochii lui nu e decat o imensa porcarie. Fidelitatea lui pentru un popor uitat, neglijat, negat chiar in existenta lui precara si fara nadejde, este rara si pretioasa. Un cadou pentru ziua lui ar fi redescoperirea poporului roman care – va rog sa credeti un alt strain care refuza sa fie uituc – mai traieste in dosul frazelor de superioritate ale neoburgheziei compradore (balcanic, dezordonat, irational, inapoiat, nespalat, lenes, hot, vulgar consumator de manele, superstitii si prejudecati opresive). Plebea exista chiar daca are prieteni putini. Lui Claude Karnoouh nu-i e rusine sa fie l’ami du peuple, un comportament invechit. Pentru oamenii la moda, el e caraghios. Dar ar trebui sa ne intrebam de ce este atat de ciudat ca cineva sa fie de partea majoritatii intr-o societate care se declara democratica.

Poate nu Claude Karnoouh este un tip straniu. Poate toti care-l gasesc asa (si reunesc un crez conservator si elitist cu un patos democratic, ceea ce este de o absurditate patenta) sunt mult mai ciudati. Claude ii deranjeaza. El este incomod. Nu poate fi un intelectual roman, nu pentru ca este parisian, dar fiindca este maramuresan. Intelege mitul, dar pricepe noroiul.