Circula pe Internet tot felul de legende urbane cu privire la retelele de socializare si chiar la bloguri. Una dintre acestea spune ca Facebook, Myspace, Hi5 si alte retele de socializare ar fi periculoase pentru cei care le folosesc.

Un mesaj transmis prin casuta de email invoca o serie de reportaje ale unor jurnalisti mexicani pe tema Facebook, in care s-ar arata ca rapitorii de persoane si spargatorii actioneaza acum mult mai usor, luandu-si toate informatiile de care au nevoie despre tintele lor – statut social, casa, familie, program zilnic – din retelele de socializare. O alta amenintare ar fi faptul ca Facebook si-ar rezerva exclusiv si perpetuu dreptul de proprietate asupra materialelor postate de utilizatori, chiar si dupa ce o persoana ar decide sa-si stearga contul. In sfarsit, Facebook ar fi periculos pentru, ca prin intermediul sau, guvernul, serviciile secrete si autoritatile ar sta cu ochii pe noi – si sunt invocate, in acest punct, doua exemple: un student de la Universitatea din Oklahoma ar fi fost interogat de FBI in urma unui comentariu publicat pe Facebook vizavi de presedintele Statelor Unite si un alt student, de la John Brown University, ar fi fost exmatriculat dupa ce a postat in aceeasi retea poze in care era imbracat ca un travestit. Facebook ar reprezenta, conform acestui mesaj panicard, „cel mai mare caz de spionaj din istoria omenirii”.

Iau aceste legende in ordine inversa. Daca este vorba despre teoriile conspiratiei, Internetul intreg, nu doar retelele de socializare sau blogurile, ar reprezenta , „cel mai mare caz de spionaj din istorie”. Si asta pentru ca pe Internet apar in permanenta noi si noi informatii, pe siteurile de stiri, pe bloguri si in retelele de socializare, despre viata de zi cu zi a omenirii. Unele dintre aceste informatii tin de sfera vietii private, si multe dintre ele sunt postate chiar de utilizatorii exhibitionisti sau imprudenti. Cine se face vinovat pentru postarea pozelor imorale pe Facebook, studentul care s-ar fi imbracat ca un travestit sau universitatea care l-ar fi dat afara? Daca utilizatorii posteaza informatii compromitatoare despre propriile persoane in retea, nu cred ca poate cineva sa acuze pentru acest lucru reteaua.

Acelasi argument este valabil si pentru primul punct – rapitorii de persoane si hotii este posibil sa gaseasca mai usor informatii despare victimele lor pe bloguri si pe Facebook, dar asta numai daca victimele sunt atat de imprudente sau orgolioase incat sa-si descrie explicit casa, masina, familia in retea si sa-si lase, eventual, si propria adresa dedesubt. Si, mai e un aspect: daca traiesti in Mexic sau intr-o tara din America Latina, unde rapirea este o modalitate curenta a mafiei de a extorca bani, cu atat mai putin e recomandabil sa-ti faci publica viata personala oriunde – nu numai pe bloguri sau in retelele de socializare. Altfel spus, solutia nu este sa inchidem blogurile si sa nu mai utilizam aceste retele, ci sa le folosim cu prudenta, pastrand la minimum informatiile personale care i-ar putea atrage pe eventualii rauvoitori.

In sfarsit, a doua acuzatie este cea mai controversata. Facebook a dezmintit faptul ca si-ar rezerva dreptul de proprietate asupra materialelor utilizatorilor si ca ar refuza sa stearga aceste materiale, dupa ce o persoana ar decide sa-si anuleze contul. Totusi, exista posibilitatea ca aceste retele, direct sau prin intermediul aplicatiilor pe care le gazduiesc, sa foloseasca datele oferite de dvs in scopuri publicitare. Acest risc cred ca e unul real, insa, daca folositi cu prudenta retelele de socializare, cel mai rau lucru ce vi se poate intampla e acela de a va trezi in casuta de email cu un mesaj publicitar nedorit, dar in nici un caz nu cred ca va veti trezi, din cauza Facebook-ului, cu un rapitor de persoane la usa.