Sunt sigur că nu te-ai gândit prea des la cultură (sens, sarcini, limite, eşec etc). Asta e uşor de dedus din confuzia ruşinoasă pe care o faci între ceea ce se cheamă un Canon (vezi ce zice Immanuel în Logica despre asta), care e normativ şi un demers descriptiv.
Doamna, care singura se declara iubitoare de unt (cât de greşit ai interpretat untofilia doamnei!!), face ea insasi un demers normativ in soiosu-i articol, polemic faţă de situaţia deloc roz pe care o obţii descriptiv. Vezi, ai citit articolul şi ti s-a părut ok fără să crezi că o filosofie a culturii are un important rost în spaţiul românesc.

Voi vobi putin serios:

a indica ceva în cultura ca dezirabil (cum face, vrând- nevrând, cu direcţia untului marea doamna) e un act extrem de serios şi, implicit criticabil.

Discutia noastra se opreste aici, ignorato

P.S. Norocu tău că ne-am râs, că n-aveai dreptate deloc, deloc, crede-ma pe cuvant.

Ineditul plicticos al felului in care definiti cultura va predispune la enormitatea de a concepe un canon imaginar al culturii si la a nu lua act de canoanele de asta data reale ale literaturii, picturii, muzicii, etc etc. Intre canoane e cultura, in sensul antropologic curent de nos jours, cea care ne imparte de cand lumea in barbati si femei, si nu in barbati idioti si femei grase.

Frazele mele, ca orice fraze de aiurea, trebuie tratate cu o atitudine comprehensiva, cu precadere chiar atunci cand vrei sa le critici. Asta vrea sa spuna ca semnele de punctuatie de la sfarsitul primei tale citari nu tin loc, in mod fatal de argumente.

Conceptul de cultura cred ca trebuie sa fie strans legat fie de un concept ca cel de adevar (oricum conceput) fie ca cel de edificare (pentru cei foarte postkantieni care cred ca adevarul e exclusiv epistemologic). etc etc

De ce are nevoie cultura de o apologie si chiar de o teorie pentru a “functiona” (in sens peircean)? Pentru simplul fapt ca, daca exista un canon al sarcinilor si directiei culturii, putem sti sigur in ce masura ceva este sau nu cultural, in ce masura un discurs despre cultura ca al unofilei/untogenei doamne frustreaza sau nu un anumit concept al culturii.

In principiu ce am scris poate fi luat in serios.
P.S.
Am considerat ca faptul de a fi inteles (atat de repede!!) ca sunt un idiot ne face suficient de apropiati incat sa ne tutuim.
P.P.S.
Nu mi-am dat seama daca si tu esti un idiot/idioata.

“Nu poti fi de partea culturii, nu ii poti face apologia fara sa te zdrobeasca….”?! Dar de ce e nevoie de o apologie a culturii?!
Sau ce intelegeti prin “cultura”?
La prima vedere un amestec de Jung, Puric, Oreste (de la B1Tv) si Frobenius..

Iar felul in care incepeti forteaza incheierea:
le bon crtique est un idiot.

NATIONALISMUL, PATRIOTISMUL, RELIGIILE, AU FOST SI SUNT CELE MAI ORIBILE SI SUBTILE FORME DE MANIPULARE IN SCOPUL DEZBINARII= RAZBOI!

pace!

sigur ca nu ii e pe plac puritanismul lui Noica in cultura. Dar cum devine chestiunea cu necesitatea unei culturi impure? Ce sa adaugam? Daca nu creme de la Occitane,atunci ce? A discuta despre cultura si sensul ei e un gest, fara voia mea, ritualic, initiatic. Alternativa? reduci cultura la simpla educatie civica. Nu poti fi de partea culturii, nu ii poti face apologia fara sa te zdrobeasca….

Iar Alina Mungiu nu spune nimic, sigur, pentru ca e riscant sa spui despre cultura ceva, esti plat ori iti faci un deserviciu devenind penibil. Deci ramene simpla solutie de a critica pe altii. Cat despre trepadusii nationalisti, nu cred ca merita amintiti