Moartea prozatorului american J.D. Salinger a fost anuntata de mare parte a presei anglo-saxone cu titluri de felul: „Sihastrul literar J.D. Salinger moare la 91 de ani” sau „Romancierul-pustnic J.D. Salinger moare la varsta de 91 de ani” sau „J.D. Salinger, autorul autoizolat al romanului  De veghe in lanul de secara, moare la 91 de ani”.

Doua lucruri l-au facut, asadar, faimos pe Salinger: publicarea, in 1951, pe cand avea 32 de ani, a romanului De veghe in lanul de secara, si cei peste 50 de ani de izolare, atat din punct de vedere al relatiei cu mass-media – ultimul sau interviu a fost acordat in 1980 – cat si in ceea ce priveste publicarea unor noi opere literare. Ultima lucrare pe care Salinger a publicat-o a fost o nuvela aparuta in The New Yorker in 1965, insa prozatorul a afirmat mereu ca, daca nu isi mai publica literatura, asta nu inseamna ca el a si renuntat la scris.

Charles McGrath citeatza, intr-un articol din The New York Times, una dintre putinele declaratii facute de Salinger presei in ultimii 40 de ani. Scriitorul i-a spus, in 1974, unui reporter de la The Times: „E o pace minunata in a nu publica. E pace. E liniste. A publica reprezinta o invadare ingrozitoare a intimitatii mele. Imi place sa scriu. Iubesc scrisul. Dar scriu doar pentru mine si pentru propria mea placere”.

„Fie ca e un ecran de fum ce acopera un blocaj al scrisului, fie ca e expresia ultima a alienarii ce-l defineste pe cel mai faimos protagonist al sau, Holden Caulfield, tacerea incapatanata a lui Salinger nu a facut decat sa creasca numarul celor ce-l venereaza. A ramas o enigma pana la moarte”, scrie Elaine Woo, in Los Angeles Times.

„Poate ca nici un scriitor cu atat de putine opere cunoscute a generat un interes in randul publicului larg si al criticilor precum Salinger”, adauga Woo. Tacerea sa a provocat o gama variata de reactii din partea criticilor literari, „unii au caracterizat-o drept o forma de lasitate si alttii drept o strategie vicleana care, in ciuda intentiilor aparente, a ajutat la conservarea statutului mitic al scriitorului in cultura americana”. Totusi, altii au interpretat retragerea „drept o pozitie spirituala asumata a unui om cufundat in religii orientale, in special in budismul zen si in filosofia hindusa vedantica”.

Tom Leonard povesteste pentru The Telegraph cum a incercat, cu un an in urma, sa-l viziteze pe scriitor in satul New Hampshire, unde acesta s-a retras de mai bine de o jumatate de veac. Nu a reusit sa-l vada, fiind intampinat de ce-a dea treia nevasta a lui Salinger, insa a aflat niste lucruri interesante de la sateni. Regula de aur pentru cei ce doreau sa stea de vorba cu Salinger in rarele ocazii cand acesta iesea in sat era sa nu dea vreun semn ca ar avea idee despre celebritatea scriitorului.

Salinger nu a fugit doar de faima si de consecintele acesteia, el a facut tot posibilul ca scrierile sale sa nu fie publicate sau pastisate de nimeni. „Tot mai mult, imaginea sa publica a inceput sa fie formata din procese impotriva celor ce-i publicau, fara aprobare, operele timpurii si scrisorile inedite. Dupa ce dl Salinger a deschis un proces, un judecator federal i-a interzis, anul trecut, unui scriitor suedez sa publice o continuare a romanului «De veghe in lanul de secara»”, scrie Stephen Miller in The Wall Street Journal. Miller mai arata ca moartea scriitorului va starni, probabil, un nou interes pentru a-i aduce opera pe marele ecran, o idee careia Salinger i s-a opus de-a lungul vietii.

Ziarul The Times noteaza ca, in anii ’50, protagonistul lui Salinger, Holden Caulfield, „a devenit instantaneu un simbol al alienarii adolescentine in America si influenta sa s-a raspandit rapid dincolo de Atlantic”. Romanul s-a vandut, de-a lungul timpului, cu o medie de 250 de mii de exemplare pe an doar in Statele Unite ale Americii, iar in intreaga lume vanzarile se ridica, se pare, la 65 de milioane de exemplare pe an.

In sfarsit, scriitorul Stephen King se intreaba, intr-un articol pentru Entertainment Weekly, daca Salinger a lasat sau nu o opera nepublicata in spate. „Moartea lui Salinger ar putea da raspunsul unei intrebari care de aproape jumatate de secol bantuie cititorii, scriitori si criticii – ce comoara de lucrari nepublicate ar fi putut lasa acesta in urma? Multe? Cateva? Nimic? Salinger a murit, dar, daca avem noroc, el ar mai putea avea ceva de spus”, scrie King.