STIMATĂ REDACȚIE,

În aceste vremuri triste, de criză economică grea şi nu numai, schimbând eu registrul poetic, în care am debutat odată, pe cel prozaic, cu ceva accente umoristice (haz de necaz…!), am purces la izvodirea cărţii intitulate „Poveste de doi biţi”, în fapt, o rescriere post-modernă a basmului clasic „Punguţa cu doi bani”, a cărei acţiune se desfăşoară (aparent) în era globalizării şi a internetului – şi pe care am onoarea să v-o ofer alăturat, spre lectură, în vederea unei eventuale publicări, declarându-mă animat, de la-nceput, de o mare şi adâncă admiraţie faţă de modelul auto-asumat, acela al ilustrului înaintaş din Humuleştii Neamţului, Ion Creangă, crearea unui limbaj literar la fel de savuros precum al său, dar dintr-o persectivă de secol XXI, apărându-mi ca un permanent deziderat stilistic. Dar, să revin!
Poveste de doi biţi este un mini-roman fantastic, ludic şi parodic, fără corespondent, în genul său, pe piaţă (ar putea fi un hit editorial al anului 2010).
Protagoniştii (emblematici!) sunt câţiva oameni avizi de a se îmbogăţi miraculos, peste noapte − între ei şi un vajnic ,,baron local” −; un cocoş trimis de stăpânul său să înveţe informatica, pentru a intra astfel în competiţie directă cu o ,,pârdalnică” de găină care, după ce a urmat un curs rapid de calculatoare, aduce bani în casă; motanul Momo, geniu informatic; isteţul căţeluş Sache; zâna Fol (Folderfiţa) − spiritul bun al cyber-spaţiului − precum şi nişte vrăjitoare specializate în fraude bancare. Este o lume pitorească şi amuzantă, subsumabilă categoriei carnavalescului, dar dincolo de contururile căreia, cititorii pot sesiza, cu uşurinţă, o critică la adresa societăţii contemporane şi o deconstrucţie ironică a unor mituri ori ,,credinţe” actuale, precum atotputernicia sistemelor informatice, ,,realitatea” virtuală, psihanaliza ca sursă a adevărului, liberul arbitru, imanentismul ateu şi altele. Toate aceste teme ,,grave” sunt ţesute cu nerv, în pânza unei naraţiuni cu aparenţă de mare simplitate şi aer fantasy neaoş, românesc, ce poate fi citită, desigur şi ca un joc livresc, copilăresc, savuros prin discursul său suculent, prin atitudinea mucalită, poznaşă a naratorului însuşi, fără secvenţe parazitare, distonanţe sau stridenţe lexicale ori derapaje stilistice.
Aştept cu mare interes răspunsul Dvs.

Dinu D.Nica

P O V E S T E   D E   D O I   B I Ţ I

pentru Alex şi Nicoleta

I

Cică trăiau odată o babă şi-un moşneag. Şi baba avea o găină, iar moşul, un cocoşel  (sau, să fi fost taman invers…?)

Găina babei lucra şi aceasta, de o bună bucată de vreme, la o reputată firmă de  software, ca operator-programator şi câştiga tare bine.

Salariu, sporuri, prime, concediu plătit, card de târguieli şi asigurare medicală.

De-aceea, baba o ţinea numai în chiolhanuri, de pe urma ei!

În schimb, cocoşelul moşului aproape că se stafidise de atâta puturo-şenie, la unul ca el, toată ziulica fiind dimineaţă!

În plus, cu nici un chip, dar absolut cu nici un chip! acesta nu era interesat de computer.

- Ptiu, lucrul dracului! obişnuia el să spună.

Şi se culca imediat la loc, în porumbarul moşneagului.

Azi aşa, mâine iar aşa, până când, într-o sfântă zi de vineri, moşul pierde orice umbră de decenţă şi-i zice babei :

- Măi femeie! Bagi în tine ca-ntr-un spital de urgenţă, în weekend! O duci împărăteşte! Ce mama dracilor făcuşi găinii ăsteia, de-i aşa de mănoasă şi de producătoare? Auzi, ia să-mi zici şi mie, oblu şi degrabă, fără să-mi torni gogoşele, ce coţcărie mai e şi asta? Că, iaca, teamă mi-e că m-oi culca tot aşa la noapte şi până mâine, gata, mor ca un prost!

- Ei, ce să fie, moşule, ce să fie! răspunde cam în doi peri baba, care tare mai era sclifosită. Dac’om sta să ne socotim, se tot rotunjesc şi ei, vreo trei anişori buni, de când am dat-o pe pârdalnica asta de pasăre la un curs rapid de calculatoare – şi uită-te şi domnia-ta ce a ieşit dintrânsa! Apăi, dară, continuă să cârâie cu şi mai mult arţag băbătia naibii, de ce nu iei hăţurile-n mâini şi nu te pui, de-acu’ şi dumneata, măi bade, cu răul, pe neisprăvitul ăla de cocoş, care-ţi papă mâncarea degeaba şi-i trage toată ziua la aghioase, ca mişelul, poate-poate oi reuşi să-l faci să adopte o atitudine mai pragmatică şi să te alegi şi ’mneatale cu ceva, de pe urma lui?

- Mira-m-aş, tu, babo! rosti moşul, scărpinându-se absent după o ureche şi pornind să fluiere vârtos a pagubă. Însă, ce mă costă dac’oi încerca?

Zis şi făcut !                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      Pe la nămiezi, de cum se înturnă acasă, moşul se şi strecură hotărât în porumbar şi, găbuind la fix cocoşelul, care dormea dus, îl  scoase fără multe mofturi la lumina zilei, în curte, zgâlţâindu-l de-i căzură fulgii de mai an, bietului de el, după care îi şi ţinu pe loc următoarea stimulativă predică :

- Măi, animal neruşinat! Stai şi dormi, şi dormi, şi dormi, şi iarăşi dormi…, dormire-ai ză big sliiip, să-l dormi! mai adăugă, cu năduf, moşu- leţul (care, se vede treaba, că avea lecturi solide din Raymond Chandler).

………………………………………………………………………………………