http://revistacultura.ro/blog/2010/01/din-nou-despre-decembrie-1989-dar-si-despre-ce-mai-ramane-sa-insemne-marxismul-astazi-o-analiza-de-gabriel-chindea/ Sat, 11 Feb 2012 09:04:12 +0200 http://wordpress.org/?v=2.8.5 hourly 1 http://revistacultura.ro/blog/2010/01/din-nou-despre-decembrie-1989-dar-si-despre-ce-mai-ramane-sa-insemne-marxismul-astazi-o-analiza-de-gabriel-chindea/comment-page-1/#comment-1639 Claude Karnoouh Tue, 19 Jan 2010 17:55:27 +0000 http://revistacultura.ro/blog/?p=1805#comment-1639 Articol bun si extrem de complex care dà de gîndit (bravo pentru asta) Dar el este pe un drum critic foarte bine conoscut al ultrastiingii germane din ani 30 sau al italianului Bordiga, si partial a lui Trotsky în exil... Un bun prieteni din Cluj mi-a spus în 1991 cà asa-zisà revolutia românà i-a dat dreptate lui Marx, dar nu penjtru excat teoria sa economicà simplà, dar teoria ideologico-economicà întruchipatà în celebru pasaj: fetisismul marfei, car este totodatà si economic si ideologic. Cu alte cuvinte, revolutia urbanà despre care vorbeste Gabriel Chindea, este o revoltà ale claselor mijlocie fabricate la gramada, pe banda rulantà de system al comunismului real datorità subjectivitatea lui, adicà datorità visurile lor bazate pe seriale si filme US (Dallas, Dynasty, etc.), pe imaginii de supermarket, la urma urmei de speranta în MacDonald, pe o visiune din West ca ràiul pe pàmînt niciodatà contestate de RFE, fàrà nici o informatie despre cum este explotate lumeaa a trea cà sà ai o asà mare bogatie ... Cà sà spunem pe scurt: Marx and Spencer au învins Marx and Engels... Cl. K Articol bun si extrem de complex care dà de gîndit (bravo pentru asta) Dar el este pe un drum critic foarte bine conoscut al ultrastiingii germane din ani 30 sau al italianului Bordiga, si partial a lui Trotsky în exil… Un bun prieteni din Cluj mi-a spus în 1991 cà asa-zisà revolutia românà i-a dat dreptate lui Marx, dar nu penjtru excat teoria sa economicà simplà, dar teoria ideologico-economicà întruchipatà în celebru pasaj: fetisismul marfei, car este totodatà si economic si ideologic. Cu alte cuvinte, revolutia urbanà despre care vorbeste Gabriel Chindea, este o revoltà ale claselor mijlocie fabricate la gramada, pe banda rulantà de system al comunismului real datorità subjectivitatea lui, adicà datorità visurile lor bazate pe seriale si filme US (Dallas, Dynasty, etc.), pe imaginii de supermarket, la urma urmei de speranta în MacDonald, pe o visiune din West ca ràiul pe pàmînt niciodatà contestate de RFE, fàrà nici o informatie despre cum este explotate lumeaa a trea cà sà ai o asà mare bogatie … Cà sà spunem pe scurt: Marx and Spencer au învins Marx and Engels…
Cl. K

]]> http://revistacultura.ro/blog/2010/01/din-nou-despre-decembrie-1989-dar-si-despre-ce-mai-ramane-sa-insemne-marxismul-astazi-o-analiza-de-gabriel-chindea/comment-page-1/#comment-1638 Gheorghe Constantin Tue, 19 Jan 2010 15:28:12 +0000 http://revistacultura.ro/blog/?p=1805#comment-1638 Eu am spus, într-o formă simplă, că Revoluţia din decembrie 1989 a fost prima şi ultima luptă de clasă a muncitorimii române, care şi-a semnat astfel dispariţia. Şi da, regimul din România "socialistă" a fost un capitalism de stat, putem spune la limită un hipercapitalism, produs de o dictatură de dezvoltare. Abia acum se conturează un model, cel puţin până în acest moment aproape paşnic, de ieşire din dictatura de dezvoltare: modelul chinez. Care nu începe cu aspectele politice. Ci cu un transfer gradual de proprietate dispre stat spre cetăţeni, de creare a proprietăţii private, în condiţiile introducerii instituţiilor de reglementare proprii pieţelor libere, crearea unor spaţii de autonomie individuală şi colectivă, şi mai ales a unei clase de mijloc. Asta nu este revoluţie, este metamorfoză. Care cere timp, foarte mult timp. Eu am spus, într-o formă simplă, că Revoluţia din decembrie 1989 a fost prima şi ultima luptă de clasă a muncitorimii române, care şi-a semnat astfel dispariţia. Şi da, regimul din România “socialistă” a fost un capitalism de stat, putem spune la limită un hipercapitalism, produs de o dictatură de dezvoltare. Abia acum se conturează un model, cel puţin până în acest moment aproape paşnic, de ieşire din dictatura de dezvoltare: modelul chinez. Care nu începe cu aspectele politice. Ci cu un transfer gradual de proprietate dispre stat spre cetăţeni, de creare a proprietăţii private, în condiţiile introducerii instituţiilor de reglementare proprii pieţelor libere, crearea unor spaţii de autonomie individuală şi colectivă, şi mai ales a unei clase de mijloc. Asta nu este revoluţie, este metamorfoză. Care cere timp, foarte mult timp.

]]>