on the other hand, oameni precum gellu cu siguranta ar avea nevoie de aparare: doar ca aceasta “aparare” ar fi trebuit sa aiba loc cu multi ani in urma, la varsta cand educatia unui individ este pusa in joc. ca om de dreapta, probabil ca nu crezi in protectionism social si in interventia statului in egalizarea sanselor de accedere la un pachet educational rezonabil: iti replic prin insasi existenta unor gellu & co, in mintea carora referintele culturale alcatuiesc un biet ghiveci din care, in afara de caracterul proeminent si global de ghiveci-tate, nu se intelege nimic.

in fine. am urmarit cu incantare schimbul de replici cu andrei terian. cateva duritati ar fi putut sa lipseasca si de o parte, si de alta (dar au si ele farmecul lor). in locul dlui alexandru budac as fi un om fericit.

’sensul pe care il are azi termenul de rromanism’… poftim?!? il ‘are’ unde? va dati seama ce enormitate sustineti?? ma tem k nu…

deci – a se retine: ‘rromanism’ se refera, DINTOTDEAUNA, la ‘rromanii verzi’ ai lui caragiale, da? iar cine nu stie asta & confunda termenul cu ‘rrom’ e pur si simplu un incult – iar pt aceasta categorie, da, am tot dispretul din lume!

ps si mai usor cu delatiunile pe scari – trimiteti la o perioada de trista amintire…

i-au zapacit de tot denumirile astea noi, politic-corecte

in aceasta insistenta a dlui Andrei Terian asupra raportului filozofie – literatura recunosc o prejudecata ce isi are originile in iluminismul timpuriu pe linie radicala (Spinoza) (dar nici iluminismul mainstream nu ar trebui scos din joc) cand noi forme de controversa teologica emancipeaza treptat discutia asupra chestiunilor “ce este puterea”, “ce este autoritatea”, “ce este stiinta” etc. de teologie (de exemplu, Biblia incepe sa fie folosita ca opera literara). Noul esprit philosophique – cale dreapta spre laicizare (secularizare) – bineinteles ca aduce “philosophia” pe tron (vezi imagini din barocul tarziu) si in acest context ar trebui sa caute dl Terian primele titluri de carti care contin sintagma “istorie critica” (de pilda, pe la 1680). Dictionarul lui Pierre Bayle reprezinta summa acelui inceput de lume noua.

Ar fi imposibil (si nici nu am competenta) macar sa trec in revista diversitatea de idei care au fost puse in discutie dupa aceea pana la “literatura dupa Goethe” sau “literatura in sens goethean” si dupa. Cineva ar putea sa rada si sa spuna “ce bazaconii”, dar de multe ori nici nu ne dam seama cat de multe etape au fost (aproape pe toate le-am sarit) ca sa vorbim despre ce vorbim astazi. Iar chestiunea “philosophia” nu sora mai mare, ci regina stiintelor a ramas acolo, in secolul 18, fiind preluata la nivel de prejudecata (cultura populara) de un Gheorghidiu, asa cum nu se leapada romanul de “barbaria” inghesuielii in zilele de sfinti. Un exemplu, poate, si mai pe inteles: ne-ar fi greu sa gasim in bibliografia academica moderna un titlu atat de “misticoid” ca “Diavolul si ucenicul lui”. Explica-i cuiva de ce “diavolul”, de ce Nae Ionescu e “diavol”, de ce Sebastian ar fi un “ucenic al diavolului” (id est un diavol in carne si oase), de ce ar trebui sa recurg la asemenea “metafore”, de ce sa nu fiu mai rational s.a.m.d. Dar daca Maruca Cantacuzino se referea la “cocosismul” lui Ionescu si la inimile frante ale cucoanelor literate de prin salile de conferinte … La o eventuala traducere a cartii intr-o limba straina (ca tot e la moda), Marta Petreu ar trebui sa explice pe pagini intregi ce si cum, precizand ca in Romania nu e nici o problema, inca nu ne-am “aufklärerizat”.

Bine, in orice caz, dupa etapa anilor ‘60 si ‘70 a comparatismului literar AT poate ca ar trebui sa renunte (treaba lui) sa-si puna problemele lui Stefan G. fatza cu “literatele”. Adrian Marino, dupa atatia ani de izolare, cu “gluga de plumb” in cap, si-a dat seama despre ce se intampla in jur.

ps ‘gellu’ ar putea, dk tot citeaza din budac, sa citeze CORECT; budac nu a scris ‘‘criticului de film alex leo serban ii sint recunoscator pentru sugestiile privitoare la subcapitolul ‘intre orfeu si fritz lang’, CARE a avut bunavointa sa-l publice in revista ‘idi in dialog’, ci PE CARE!
asta e ‘nivelul’ celui care a cedat dupa 27 de pag… cum sa te mai miri k n-a priceput neam din ‘bucla stranie’?!

trecind la kestii mai serioase – iata, in continuare,

scurta, incompleta lista a perlelor (de cultura!) ale dlui terian :

- « Daca, de pilda, romanticii continuau sa mai creada in ascendenta imaginatiei asupra cunoasterii rationale, secolul al XIX-lea pare sa fi inclinat definitiv balanta in favoarea celei din urma. Inca de la Balzac a inceput sa se impuna prejudecata ca, pentru a valora ceva, literatura ar trebui sa devina o „stiinta” sociala si morala, una care sa urmeze, la randul ei, modelul stiintelor naturale. » = apodictic intr-un mod destul de scolaresc & tributar el insusi unor prejudecati curente, dl terian nu doar k reduce sec. xix la balzac (contemporan, totusi, cu hugo, nerval, poe etc), dar pe balzac insusi la o imagine mai curind folclorica a lui insusi – obnubilind total partea (semnificativa !) de imaginar romantic din opera acestuia ; in plus, demonstreaza k nici cu romantismul nu sta prea bine, cita vreme crede k ar fi fost incompatibil cu ‘scientismul’ – cind, de fapt, paradigma romantica era fascinata de pariul stiintific (vezi ‘frankenstein’ al lui mary shelley &, in privat, interesul (dincolo de ‘monden’) al familiilor byron & shelley pt experimentele doctorului polidori) ; sau e.a. poe insusi, k tot veni vorba (= combinatie perfecta de romantism ‘fierbinte’ & rece rationalitate)… de fapt, autorii de sec. xx de care se ocupa budac in carte par sa refaca etosul romantic prin amestecul de imaginatie & ‘scientism’ adus la zi
- « Daca nu exista vreo deosebire de substanta intre literatura si filosofie, asta inseamna ca nu are rost sa cautam asemenea frontiere nici printre operele propriu-zise si ca, in principiu, „Zdreanta” ar fi o scriere la fel de „filosofica” precum „Gravity’s Rainbow” al lui Thomas Pynchon sau ca si „Tractatus”-ul lui Wittgenstein. » = dl terian nu vrea sa inteleaga k ‘fluiditatea’ conceptuala care sta la baza operelor discutate de budac tine de aceeasi paradigma a cunoasterii ! a opera, grosso modo, cu analogii absolute duce la enormitati precum aceea cu ‘zdreanta’ ( !)
- « In fond, Sofocle e un scriitor valoros nu pentru ca a intuit, depasit sau infirmat ceea ce psihanaliza numeste „complexul lui Oedip” » = oh, doamne… din cite stiu, sacher-masoch nu a fost un ‘scriitor valoros’, dar asta n-a impiedicat o carte a lui (= ‘venus in furs’) sa fie la fel de influenta in psihiatrie ; in ambele cazuri, valoarea – k sa zic asa – nu are nicio relevanta pt eventualele ‘descoperiri stiintifice’ stimulate de operele respective…
- « Cand A.B. pune pe tapet distinctia filosofie/literatura (fara sa si-o asume in mod clar sau sa o respinga in mod consecvent), e vorba despre un gest de profesionalism. Cand, insa, eu, ca recenzent al cartii, problematizez la randul meu aceasta distinctie (pe care, fiind prezenta in volum, n-aveam cum s-o ignor), la mine acest act devine, in mod enigmatic, o dovada de „provincialism”. » = pai da, pt k budac (cum am mai zis-o de vreo zece ori) NU face asta ! este (supra)interpretarea lui terian – care, de altfel, e nevoit totusi sa deschida paranteze in care sa admita, cu jumatate de gura, k autorul nu si-o ‘asuma in mod clar’ (si-atunci despre ce vorbim ?!) & nici n-o ‘respinge in mod consecvent’ (a se citi : nici n-are de ce, cit timp NU o ‘pune pe tapet’…). culmea incoerentei (sau a auto-amagirii) este paranteza a doua, in care terian considera k ‘problematizeaza’ o ‘distinctie’ care – pt a se convinge – considera k este ‘prezenta in volum’… deci nu, nu este. este numai impresia lui terian k este. atunci cind am spus k a pune pe tapet o problematica nu inseamna a fi de acord cu ea, vorbeam in principiu – pt k, in cartea de fata, ea nu este pusa pe niciun tapet. in realitate, dl terian o vede – insa – pusa pe tapet, iar aceasta ‘vedenie’ a dumisale (coroborata cu ‘complexul gheorghidiu’ samd) e o dovada de provincialism.
- « wittgenstein, hofstadter etc vs damasio » = pai, daca ne uitam la ocurenta ‘entry’-urilor unora & altora, este f limpede – din cuprinsul cartii – care dintre acesti autori i-a fost mai de folos lui budac… nu e nevoie sa faci ‘disectii pe creier’ k sa demonstrezi k citirea unui neurolog ti-a fost de folos, este vorba ‘doar’ de imbogatirea bagajului informational (iar textul neurologului e scris cu cuvinte, nu cu penseta & scalpelul !). in fond, nici wittgenstein nu are ‘aplicare pe text’, hello!, k nu e teorie literara. si, de altfel, budac nici nu face ‘analiza de text’ for chrissake ! el demonstreaza – doar – zonele de interferenta dintre toate aceste teorii & citeva opere literare care se dovedesc a fi parte a aceleiasi paradigme cognitive. (deci nu ‘zdreanta’, LOL)
- « E adevarat ca la dv. acolo, la domnii din Argentina, e trenuri care merge pe sub pamant? » = of, sfinta ignoranta… un simplu search pe google l-ar fi informat pe dl terian k metroul, la buenos aires, exista inca de la 1913…
- « Ati si uitat de mojiciile pe care le-ati deversat pe blogul Teroristei? » = unii m-au felicitat pt bunul-simt de a demonstra – oh, nu k ‘imparatul e gol’ (caci nimeni nu cred k ar fi vrut s-o vada goala pe luciat !), ci k terorista e vacuă
- « Cata ipocrizie! De parca nu dv., ci eu mi-as prinde zilnic mintea cu toti ignarii de pe bloguri… » = pai ce sa fac, daca bloggerii sint mai amuzanti decit dl terian?! (oricum, nici eu – care n-am fost tandru cu acestia – nu mi-am permis sa-i fac vreodata ’ignari’! va place, dragi bloggeri, cum se exprima la adresa voastra un ’distins universitar’? eu, recunosc, sint socat…)

budac scrie in cartea lui ca ‘criticului de film alex leo serban ii sint recunoscator pentru sugestiile privitoare la subcapitolul ‘intre orfeu si fritz lang’, care a avut bunavointa sa-l publice in revista ‘idi in dialog’, dar si pentru generozitatea cu care mi-a pus la dispozitie, in cadrul aceleiasi publicatii, un spatiu de dialoguri cinefile’ etc.

deci e clar, nu? si am mai gasit si pe situl editurii unde serban si-a scos el cartea doua citate misto:

Alexandru BUDAC, 30 aprilie 2009, in Orizont
‘E fascinant sa urmaresti in 4 decenii, 3 ani si 2 luni … cum s-au schimbat lucrurile si sa constati ca vocea si exigentele criticului nu au obosit deloc in tot acest timp. El a ramas la fel de plin de verva si la fel de sigur de condeiul sau.’

Alexandru BUDAC, august 2009, in Dilemateca
‘Alex Leo Serban ramine provocator de ferm in aprecierile sale, iar faptul ca se adreseaza unui public caruia nu trebuie sa i se predea alfabetul Cinema-ului nu-l face sa sacrifice eruditia, rafinamentul si accesibilitatea in favoarea ezoterismului. Dorinta criticului de a-si impartasi cit mai convingator impresiile asigura prospetimea textelor.’

adica o mina spala pe alta, nu??? budac zice ca serban e genial si dupa serban trbuie sa spuna si el ca budac e genial. corect? si in cultura e la fel ca peste tot, domnilor…