Comments on: Razboiul canonului si inutilitatea criticii literare

By: andrada

andrada — Wed, 30 Dec 2009 05:13:19 +0000

O discutie despre canonul literar si in special didactica literaturii este profitabila daca cei care o sustin au cit de cit cunostinte in materie. Daca in privinta canonului, e clar ca toata lumea asa-zicind buna sau foarte a literelor noastre e la curent de cind cu dezbaterile nesfirsite pe marginea cartii lui Bloom, in privinta didacticii literaturii, sa avem pardon, specialisti sint prea putini in tara asta! Specialisti care au citit si teorie, eventual au incercat sa o si faca, nu din ailalti, care pt. simplul fapt ca “predau” literatura, in sali de clasa sau de curs, au senzatia ca sint si doctori in ale didacticii!

By: claudiu turcus

claudiu turcus — Fri, 18 Dec 2009 12:48:20 +0000

@radu
si eu, si daca cosmin e cine cred eu, si el, suntem profesori tot in Romania. mi se pare relevanta convergenta punctelor noastre de vedere. poate n-ar fi lipsit de interes sa dam drumul la o dezbatere pe aceasta tema. oricum, dupa cum stiti, programele urmeaza cat de curand sa se rescrie.

By: radu

radu — Fri, 18 Dec 2009 11:39:48 +0000

@cosmin: da, sunt profesor. In Romania. Total de acord cu interventia dvs. si cu ce scrie mai jos Claudiu Turcus. Ceea ce sustine dl. Lazu rezuma perfect bunele intentii iresponsabile care au pus pe butuci invatamantul de literatura romana in ultimii ani. In numele placerii lecturii, bineinteles.
@claudiu turcus: aveti dreptate, e o chestiune de perspectiva. De la distanta, si Mao era ideal pentru Sartre, care sigur nu s-ar fi dorit sa traiasca pe propria piele “revolutia culturala” din China.

By: claudiu turcus

claudiu turcus — Wed, 16 Dec 2009 09:07:20 +0000

Educatia, domnule Lazu, nu e posibila fara instructie. Democratizarea n-are sens in afara normativului. Ce ma ingrijoreaza pe mine e ca dumneavoastra nu sunteti nici postmodern (cum spuneti), dar nici conservator. Sunteti un fel de compozit ideologic – ezoteric prin dorinta de pasiune a lecturii, anticanonic prin retorica, previzibil in distinctii, cu valori tari in viata de familie. Dintr-o universitate americana e interesant sa anulati programele si sa cantati prohodul criticii. Intrebarea mea este insa daca ati predat vreo ora in invatamantul romanesc preunivesitar sau daca ati scris vreo carte de critica literara. Fara aceste doua experiente, va puteti pronunta, desigur, in acesti termeni, dar tare mi-e teama ca radicalismul dumneavoastra nu exprima decat un confort de la distanta. Si asemenea romanilor care le e usor sa-l suporte pe Basescu de la mii de KM distanta (l-au votat in proportie de 80 la suta) si dumneavoastra va e usor sa reformati sistemul de invatamant preuniversitar anuland programe si proclamand hedonisme.

By: cosmin

cosmin — Tue, 15 Dec 2009 19:59:42 +0000

Observ ca de la retorica „razboiului” si de la proclamarea „inutilitatii criticii”, domnul profesor Lazu trece la confesiuni, ne poarta in aule universitare si in medii familiale. Fie. Incercam sa discutam si asa.
1. Critica literara e inutila, intr-adevar, daca reperul axiologic e constituit de Nicolae Steinhardt.
2. Si programa scolara isi demonstreaza lipsa de sens daca domnul profesor a ajuns sa ii (ras/re)citeasca pe Eminescu, Caragiale, Ispirescu, Cartarescu fara sa fi fost inspirat de prezenta lor intr-un fel sau altul in manuale, programe, bibliografii scolare.
3. Copiii domnului Lazu citesc datorita faptului ca au gasit in casa si o biblioteca, si un parinte capabil sa le ghideze lectura. Insa, conteaza enorm si cum citeste un copil, mai ales odata ce ajunge la liceu. Pentru ca ”gusturile” cititorilor mai intai se educa, abia apoi ”interesele, pasiunile” lor se pot manifesta in voie, pot sa revolutioneze de-a dreptul ”gusturile” initiale. Altfel, evolueaza in gol.
4. Programa scolara se refera doar la capitolul continuturi la un canon scolar, la un set de opere de studiat, ea continand si o serie de competente care se presupune a fi dezvoltate. Pentru a-l putea citi pe Cartarescu, de pilda, pentru a putea descoperi in volumele sale ”un univers fictional dens, creativ, bine articulat, menit sa ma (ne) imbogateasca”, mai intai, e absolut necesara parcurgerea scrierilor lui Eminescu, Slavici, Rebreanu, C. Petrescu etc.. Doar astfel pot fi intelese mutatiile unei literaturi care i-a dat nastere si lui Cartarescu. Ca tot va refereati la sondaje, 90 la suta dintre elevi nu considera inca poeziile/romanele optzeciste drept literatura valoroasa.
5. Noul fetis al educatiei activ-comunicationale, venit, cum altfel, pe filiera americana, constituie una dintre cele mai grave fundaturi ale invatamantului autohton. Principiile, strategiile acestui sistem educational sunt imposibil de aplicat in clase cu 30 de elevi si cu discrepante accentuate in ceea ce priveste nivelul lor de pregatire. Nu mai pun la socoteala numarul redus de ore de limba si literatura romana. Aceasta nu inseamna ca, implicit, sustin ceea ce numiti invatamant „pasiv”. E ca si cum un om care nu are apetenta pentru gargara anti-comunista de la noi devine, implicit, un comunist. Si ma opresc aici, desi, bineinteles, discutia e fara de sfarsit.
P.S. pentru Kami: Asa-i, e mult mai comod sa urmezi o programa, dar fara ea, buna, proasta, ar fi de-a dreptul imposibil. Baltagul nu are ce cauta la clasa a VIII-a, corect.
In rest, tratarea asta de sus, cu intrebari retorico-ironice, a profesorilor e deranjanta. Sunt multi incompetenti in sistem, dar anatemizarea profesorilor de dragul modei nu+i deloc profitabila. Niciunul nu are cum, oricat si-ar dori, sa trezeasca (peste noapte) elevilor placerea lecturii. Nu cred ca exista o reteta. Sunt implicati mai multi factori, dar, asa de placerea unui raspuns, capital e mediul familial: exista in casa prietenelor dvs o biblioteca? Si daca raspunsul e afirmativ, de cate ori copiii si-au vazut parintii citind?
PS 2: Sper ca Radu sa fie profesor.

By: Robert

Robert — Tue, 15 Dec 2009 12:39:43 +0000

Draga Radu,

Nu vorbeam neaparat despre “placerea lecturii”. Am pomenit cartile care ma pasioneaza. Care e criteriul meu? Re-lectura. Adica e vorba de acele carti pe care, dupa 20-30 de (re)lecturi, sunt gata si azi sa le reiau din nou la citit. Deunazi am citat intr-o conferinta publica poemul “Memento mori” al lui Eminescu alaturi de “Corbul” lui Edgar Allan Poe (ultimul considerat de Nicolae Steinhardt cel mai frumos poem scris vreodata). Vorbesc, deci, despre bucuria de a descoperi un univers fictional dens, creativ, bine articulat, menit sa ma (ne) imbogateasca. Dar, la urma urmei, poate aveti dreptate. Cert este ca – eu insumi profesor – am exigente mult mai mici decat dumneavoastra. Iar dualismul nu-mi este pe plac defel. Singura identitate pe care o agreez e aceea supra- sau extra-identitara. Aleg replici de genul: “Patria mea e limba in care ajung sa scriu, indiferent care ar fi aceasta.” Desi eu, personal, prefer si realmente iubesc limba romana (in ciuda faptului ca predau si activez intr-o universitate ameircana). Ceea ce nu este o ironie.

Moses Gaster, autor evreu de geniu, compilatorul si editorul primei crestomatii de limba romana literara, a ajuns profesor la Oxford (unde a si editat minunate basme animaliere romanesti) dupa ce a fost expulzat din tara pe care a iubit-o la masura prietenului sau, Eminescu. Cat de fascinanta e viata!

By: radu

radu — Tue, 15 Dec 2009 11:58:16 +0000

Am sa va dau o veste proasta, domnule Lazu. Niciodata literatura ca disciplina de studiu n-a avut ca scop exclusiv sau principal maximizarea placerii lecturii. Literatura romana CA DISCIPLINA DE STUDIU, ca si literatura franceza, germana, americana sau italiana, este o disciplina de patrimoniu identitar al natiunii respective, nu o chestiune de divertisment. Cine are personalitate puternica, precum Eliade, se revolta creator impotriva canonului si programei, important e sa aiba impotriva a ce sa se revolte, pt. ca lipsa obstacolelor moleseste spiritul si il demotiveaza. O lectura exclusiv de placere deresponsabilizeaza, iar o literatura care nu mai are si functie identitara nu e decat un moft dispensabil. Domnule Lazu, ar trebui sa stiti ca educatia presupune si constrangeri, nu doar placere fara limite, constrangerile sunt cele care stimuleaza spiritul de autodepasire. Ce ar fi Dumnezeu fara Diavol in lumea noastra sublunara?

By: Kami

Kami — Tue, 15 Dec 2009 11:39:23 +0000

E mult mai comod de fapt sa urmezi o programa,nu? De fapt asa suntem obisnuiti, s-o respectam. Personal, cred ca si profesorul trebuie sa fie creativ, si nu doar un obedient al programei. Ar fi intr-adevar un efort sa tot explorezi universul elevului si sa incerci sa vorbesti cu ei ,sa-i asculti sa-i provoci.Cat despre programa, ce ziceti despre “Baltagul”care este in programa claselor V-VIII?
Din ceea ce vad in jurul meu,vorbind cu copiii mei sau copiii prietenilor, putini elevi mai sunt care citesc ceva fie din programa fie din afara ei. Ma intreb insa, considera profesorii de limba si literatura romana importanta lectura si daca da, cum si ce faceti ca sa treziti acest interes printre elevi?

By: Robert

Robert — Tue, 15 Dec 2009 10:30:28 +0000

Nu vreau sa va contrazic, insa ceea ce stiu, pesonal, despre “Cartea Oltului”este ca doi din cei sase copii ai mei au avut-o pe lista de lecturi obligatorii in clasa a IV-a. Deci ma bazez, intr-o mare masura, pe experienta directa de parinte (4 din copiii mei sunt la scoala – clasele II, IV, VI si X). Am deci sansa sa vad, concret, ce si cum se face in scolile noastre.

La urma urmei nu conteaza daca acel volum al lui Bogza e sau nu in programa. Mesajul meu vizeaza, direct, ideea de “programa” (asociata cu aceea de “canon”). Inteleg ca profesorii au nevoie de repere care sa le orienteze munca. Ok. Ceea ce mi se pare, insa, trist, este ca, desi sunt un cititor pasionat de literatura romana (de la Eminescu la Cartarescu si Codrescu via Ion Luca si Mateiu Caragiale), nu pot mentiona NICI UN TITLU de carte pe care am citit-o sub “inspiratia” programei scolare… Asemenea, desi unii din copiii mei citesc cu mare asiduitate Caragiale, Pratchett, Tolkien sau Ispirescu, nu fac acest lucru inspirati de programa… Practic, gusturile, interesele, pasiunile copiilor nostri sunt, in general, ignorate. Exact ca pe vremea lui Eliade, cand un tanar si autentic savant era lasat corigent intr-un sistem care nu aprecia decat supunerea fata de programa. Istoria se repeta. Iar si iar. Indraznesc, deci, sa critic principiul educatiei pasive, in care elevii sunt (des)considerati simple hard disk-uri ce trebuie sa inmagazineze lectii inutile…
Evident, este doar o parere. Si nu doresc sa sugerez ca dumneavoastra sunteti “fani” ai educatiei pasive. Incerc doar sa precizez cateva idei de fond. Nu sunt un spirit postmodern, sugerez doar ca ideea de canon nu are ce cauta in spatiul culturii seculare. Originar vorbind, ea apartine altui teritoriu, unde ideea de autoritate nu e o “inventie” omeneasca.

By: radu

radu — Mon, 14 Dec 2009 08:59:44 +0000

1. Cartea Oltului nu mai e in manuale de nu mai stiu cand, si n-a fost niciodata un reper de cultura inalta pentru elevi. 2. Pasiunea pentru lectura nu se invata la scoala. Ce propuneti de fapt, domnule Lazu, sa se desfiinteze disciplina “Literatura romana” in favoarea ‘Literaturii pentru toti” si sa inlocuim “Ion” cu ‘Ciresarii”? Inteleg ca idealul dvs. e ca orele de literatura sa aiba loc in Bamboo. Sa fiti sanatos, dar scutiti-ne.

By: Tweets that mention Razboiul canonului si inutilitatea criticii literare - blog.revistacultura.ro -- Topsy.com

Sun, 13 Dec 2009 22:13:12 +0000

[...] This post was mentioned on Twitter by Liviu Drugă, cititorul. cititorul said: Canonul literar: piedica sau punct de reper? http://bit.ly/5gXWgJ [...]

By: polimedia.us/fain/

polimedia.us/fain/ — Fri, 11 Dec 2009 18:50:15 +0000

Razboiul canonului si inutilitatea criticii literare – blog-revistacultura-ro…

“Ce rezonante mai poate avea «Cartea Oltului» in imaginatia unui elev de 10 ani? Cat despre Liviu Rebreanu, in afara scenelor erotice din «Ion», nimic din universul artificial-rural nu poate trezi vreun interes in mintea unui adolescent nutrit cu B.U….

By: cosmin

cosmin — Fri, 11 Dec 2009 17:19:13 +0000

Oooffff, nuuu. M-am saturat. Din nou aceeasi abordare, aceeasi retorica. Opriti-va! Iar o discutie din avion despre scoala, despre canon, despre libertatea elevului de a alege, dupa criterii evident superioare profesorului, ce sa citeasca, cum sa o faca. Iar oameni formati in laboratoare elitiste, oameni care nu au nicio legatura cu sistemul de invatamant real (ala din scoli generale pline de analfabeti, din licee de cartier ce ar trebui sa se numeasca scoli de arte si meserii ori din liceele de fite unde profesorul face concurenta meditatorului care il invata pe elev nu cum sa interpreteze, sa asume un text literar, ci cum sa fenteze mai smecher baremul de corectare) tin lectii despre scoli/programe si se dau mari relativisti. Cartea Oltului nu se mai preda de mult, domnule Lazu, iar studierea lui Ion e esentiala, fiind in top 5 romane autohtone, conform unor criterii stabilite, vai!, de critici din enspe mii de generatii.
In mod cert, programele trebuie urgent aduse la zi, in mod cert, modul de abordare a literaturii ar fi bine sa fie schimbat radical, insa nu prin sondaje de opinie se pot realiza aceste transformari.
Cat despre studierea literaturii universale, in ceea ce priveste dezvoltarea interesului pentru literatura, aceste lucruri dau bine trecute pe o lista de obiective, dar sunt irealizabile intr-un sistem masificat. Profesorii de romana care se respecta, putini e drept, dar eu cunosc vreo 10 doar in Cluj, initiaza cercuri de lectura, unde ati fi surprins sa vedeti ce literatrura valoroasa se discuta. Acolo participa cam 10-15 elevi din scoala si, cu regret o spun, e destul. Cam acestia sunt cei care vor sa citeasca suplimentar, de placere, cum ziceti dumneavoastra. Apoi, la gimnaziu, profesorii inteligenti impun lecturi suplimentare ce cuprind carti misto, majoritatea din ultimele aparitii traduse si la noi. In medie, cam doi elevi ajung sa citeasca cu adevarat, restul se chinuie.
Sa va feriti de momentul in care programele vor fi facute in functie de „gustul si preferintele elevilor”, caci la gimnaziu, de pilda, s-ar studia tampenii de tipul Cartea fetelor sau Cartea baietilor (vezi Corint junior), unde copiii de 12 ani invata cum sa fie cool & trendy, cum sa isi castige celebritatea, cum sa dea impresia ca au implanturi in buze si altele asemenea sau ar analiza competent Twilight, un fel de manea cu vampiri.
P.S. Chiar in weekendul acesta se desfasoara simpozionul ANPRO, care are ca tematica exact canonul. Imi pare rau ca nu pot ajunge. Printre multe prostii care se debiteaza si pe acolo (care fac, totusi, farmecul intalnirilor), fara indoiala, o spun din experienta anilor trecuti, vor fi si interventii remarcabile. Merita luat in seama. Acela e unul din locurile legitime in care se poate chestiona programa, canonul, didactica literaturii romane etc.
In rest, pe mine chiar ma nelinistesc „formele spontane de coagulare” care se cred indreptatite sa revolutioneze valoarea literara sau sistemul de invatamant.