In ultimele zile s-a tot vorbit, preponderent in batjocura, despre echidistanta ziaristilor, opusa „implicarii”. Concluzia cea mai aparata a fost ca echidistanta e o frectie si ca implicarea este necesara si morala.

Trec peste observatia elementara ca mult prea putini dintre cei care semneaza opinii in ziare sau pe platforme sunt propriu-zis ziaristi: fie ca nu s-au calificat la locul de munca pentru asta, fie ca s-au descalificat la acelasi loc de munca. Majoritatea raman niste opiniomani de aceeasi compozitie cu blogerii obisnuiti, avand doar in plus un suport mai vizibil.

Exista insa un criteriu care, inainte de orice alta discutie, face diferenta nu atat intre jurnalistul implicat si cel echidistant (aici deschidem o discutie nesfarsita despre obiectivitate si subiectivitate, despre libertatea de expresie etc.; in fapt, formatul publicatiilor decide gradul de interpretare a documentatiei jurnalistice), cat intre ziaristul corect si cel corupt.

Ziaristul corect este ziaristul independent de capitalul vehiculat de subiectele sale.

Ziaristul corupt este cel care primeste bani, direct sau indirect, din zona despre care scrie (nu zic „din alta zona decat publicatia lui” pentru ca mi s-ar aduce contraexemplul criticilor de film care merg la Cannes cu sponsorizarea Coca-Cola – ceea ce este perfect OK).

Astfel, Traian Ungureanu, care lua bani de la PDL continuand sa faca pe ziaristul la Cotidianul, ramane un ziarist corupt indiferent de justificarile lui cum ca nu nu si-a schimbat opiniile luand bani politici. Nu exista un exceptionalism al regulilor: regulile sunt la fel pentru toata lumea. Regulile de interpretare sunt validabile formal, pentru ca altfel ar deveni adaptabile simpatiilor si antipatiilor noastre: regulile sunt facute pentru X si pentru Y, nu pentru Traian Ungureanu vs.  Rosca Stanescu. Intre Traian Ungureanu si ziaristi corupti mai notorii diferenta este de portofel, nu de natura; si nici de nesimtire.

Sponsorizarea functioneaza nu numai in timp real, ca in cazul Ungureanu, ci si prospectiv. De pilda, daca unul dintre ziaristii implicati de acum – Cristian Patrasconiu, de pilda, cu rezerva ca il consider mai mult un opinioman – va primi, in cazul in care omul sau castiga, un mic post ici sau colo (la o ambasada, la un institut cultural), se va autodeclara retrospectiv un ziarist corupt.

Cele de mai sus se aplica si intelectualilor.