C. Stanescu citeaza in numarul de saptamana asta din Cultura, la rubrica d-sale de Revista revistelor, urmatorul fragment din memoriile lui N. Porsena, publicat in revista Sud. Il preiau si eu aici, multumindu-i lui C. Stanescu pentru descoperirea acestei extraordinare pagini.

Intamplarea povestita de N. Porsena e din vara lui 1917; suntem in timpul Primul Razboi Mondial:

„Unul din ministrii guvernului Bratianu de atunci, puternicul politician liberal Alecu Constantinescu, pe care instinctul fara gres al poporului il poreclise Porcul, se insurase.

Propriu-zis, se recasatorise, cu sora fostei lui neveste, divortata sau decedata, nu mai stiu. Era o legitimare a unei legaturi mai vechi, din care rezultase si un copil. Pana aici nimica grav. Dimpotriva. Nunta se facuse la conacul unei mosii din judetul Bacau a potentatului liberal. Fusese o nunta ca in povesti… in timp ce frontul sangera din mii de rani. Pentru ca alaiul nuntii sa se intoarca la Iasi se pusese la dispozitia ministrului un tren intreg… Cand sa porneasca inapoi, spre Iasi, se constata ca locomotiva se defectase grav si nu putea fi reparata decat la atelier. Alta locomotiva nu putea sosi inainte de 24 de ore. Ducandu-se personal sa cerceteze cazul, ministrul vazu in gara, stationat, un tren cu locomotiva sub presiune [...] un tren cu raniti, domnule ministru – cum il informa respectuos seful statiei. Bun: sa se ia locomotiva si sa se ataseze la trenul meu!… Locomotiva se desprinse, legata de trenul nuptial al Excelentei Sale; si trenul cu raniti ramase in camp, in timp ce alaiul de nunta se departa in duduitul locomotivei, in pocnetele sticlelor de sampanie, in cantecele fara perdea ale lautarilor ce insoteau cortegiul. Amintesc, era in vremea aceea cand frontul parasit de rusi, asaltat de diviziile lui von Mackensen, paraia din toate incheieturile; mortii se numarau cu zecile de mii, sangele curgea in valuri – in valuri mai mari si mai rosii decat sampania de la nunta ministrului – si a trebuit efortul suprauman al unui neam intreg sub arme, jertfe individuale si colective a caror maretie nu se va cunoaste niciodata, pentru ca inamicul sa fie respins pe toate liniile de lupta, pentru ca intreaga Moldova sa nu fie incalcata si ocupata de dusman: de dusmanul care, in actele oficiale incepuse sa scrie «fostul regat al Romaniei». Cei care tinusera cu piepturile lor Moldova neatinsa zaceau in trenul parasit pe camp, putrezind sau cangrenand sub ranile lor, in timp ce locomotiva ducea voinica spre Iasi nunta Porcului cu tot alaiul ei de basm.”

N. Porsena, fragment de Memorii publicat in revista Sud