Zvonul circula mai de mult, dar acum e oficial (o anunta un mail trimis de revista Contemporanul): Nicolae Breban candideaza la presedintia USR.

Nu e prima oara: a facut-o si in 2001, cand a strans vreo 20 de voturi dintr-un total de cateva sute. Cum la alegerile de acum numarul votantilor a fost redus, voturile de mai an vor parea multe…

Dar e amuzant (desi dificil) sa ni-l imaginam pe Nicolae Breban presedinte USR: probabil ca ar tine niste cuvantari, ca Fidel Castro, de 7-8 ore (in care, evident, ar vorbi doar despre sine, cu mici divagatii despre Aura Christi).

Programul lui Breban e plin de blablauri de genul:

• Optimizarea supra-structurii administrative a Uniunii si sprijinirea mai decisa a unei autonomii financiare a Filialelor din toata tara, infiintarea de cluburi, organizarea de conferinte pe teme specifice dar si mai generale, cu dezbateri publice, care, odata cu prezenta in librarii si in mass-media a cartii literare clasice dar si contemporane sa permita scriitorului de azi, activ, sa-si redobandeasca importanta si prestigiul pierdut in ultimele decenii.

• Presiune asupra factorilor de decizie din administratia politica dar si asupra editorilor de a trata in alt mod soarta cartii ca si a persoanei autorului, incercarea de a convinge statul dar si guvernantii, de nu importa ce culoare politica de a-si modifica structural viziunea asupra cartii romanesti, clasice sau contemporane, ca si asupra literaturii si artei romanesti care au participat efectiv, se stie, la constituirea Romaniei intr-un stat modern, european dar au forjat si pilonii identitatii si constiintei de neam; principiul liberal, aplicat brutal si negradat in sfera supra-structurii, a artei si stiintei, intr-o tara care iese cu greu din ceea ce se numeste criza dar e de fapt un efort penibil de a iesi in sfarsit, din hiper-centralizarea ce a caracterizat comunismul ca si eforturile laborioase de a crea o clasa de mijloc, structurata si apta de a participa efectiv la sustinerea valorilor nationale.

• Re-abilitarea imaginii scriitorului ca si a intregii literaturi moderne si contemporane in ochii publicului romanesc, recastigarea lectorului nostru, din varii straturi sociale, iubitor de litera si arta romaneasca ca si sustinerea financiara a autorului viu, supus azi, la doua decenii de la Revolutie, la nu putine vexatiuni, confuzii umilitoare, voite sau nu, ca si reluarea legaturii active cu lumea scolii, contacte cu vecinii si colegii nostri europeni, sustinerea membrilor Uniunii in fata administratiei de stat sau sustinerea celor aflati in deficiente de orice natura, sanitare, morale sau de cariera.