Muia mnemonica

ALEXANDRU MATEI

Nu subestimati capacitatea incantatorie a vorbelor. In lumea noastra vulgara si individualista, putine cuvinte reusesc sa agrege boabele umane in sfere de energie. Mitingurile s-au imputinat, grevele nu mai sint generale. Cauzele s-au privatizat. La concertele de muzica, eul se dizolva in muzica si spectacol. Concertul de muzica pop in aer liber seamana mai degraba cu o sedinta de spiritism. Dar stadionul a ramas locul in care eul fiecaruia se solidarizeaza intr-un Unu mare. Un noi abstract. Mai ales  impotriva unui dusman. Oh, ce-mi mai place sa fim noi! Noi versus voi are ca vehicul muia. Muia se da dusmanului ca o anatema, muia e usor de pronuntat si e usor de repetat. Muia e cea care supune. Muie deci existam, existam noi, care strigam, exista celalalt, caruia i-o dedicam. Muia nu e doar un cuvint, e un motor. Muie se poate rosti in doua silabe, detasat, cind injuri o echipa, dar se stringe repede in bobi de plumb care cad tot mai repede – din tribuna – si ingroapa victima care are curajul de a se afisa impotriva. Muie deci exist, exist apasat, strigator la cer, exist din toti rarunchii, intr-un ritm care deja nu mai e al meu, ci al animalului a carui celula sint. Umanul are trei stari de agregare: singularul, dublul  si pluralul. Pe prima o stiti cu toti; pe a doua, unii o experimenteaza alaturi de altcineva, sau de ei insisi: eu este un altul. Dar pluralul converteste unul particular intr-un Unu grozav, care traieste plenar atita vreme cit repeta acelasi cuvint. Cel mai simplu cuvint e muie. Devine infricosator, te si cutremuri de ce monstru zace in noi. Uneori monstrul se trezeste si se scutura: muie.