Mihail Neamtu tine o prelectiune in numarul pe septembrie din Idei in dialog pe tema Criza jurnalismului si deficitul democratic. Iata ce spune, printre altele:
Redescoperirea spiritului socratic ar ajuta presa de calitate sa joace nu doar un rol decorativ sau informativ, ci si cartea paideica. Acest lucru impune redescoperirea modelelor care depasesc produsele jurnalismului socialist al “epocii de aur”. In locul unor “repere” de tip Emanuel Valeriu, Ion Cristoiu, Sorin Rosca Stanescu sau Cornel Nistorescu, de ce n-am “revizita” operele unor Titu Maiorescu, Tudor Arghezi, Mircea Vulcanescu, Pamfil Seicaru sau Mihail Farcasanu?
Am crezut ca nu vad bine citind in enumerarea de mai sus numele lui Seicaru Sa-l propui ca reper pentru “spiritul socratic” tocmai pe Pamfil Seicaru (”Etajul si santajul”) e o performanta de tot rasul, care nu doar ca arunca o lumina naclaita asupra valorilor impartasite de Mihail Neamtu, dar se si transforma instantaneu in bancul anului.
Copyright © 2007 - blog.revistacultura.ro - is proudly powered by WordPress
Dilectio Theme is created by: Design Disease brought to you by Smashingmagazine.com
hobbit
September 5th, 2009 at 10:18 pm
neamtu scrie, ca de obicei, fara sa fi citit. nici seicaru, nici arghezi nu au fost “socratici”. dar in romania merge si asa, cu intelectuali la norma
hobo
September 6th, 2009 at 9:35 pm
Nu, bancul anului a fost ala cu “Bach si Stela Enache”. Sau angoasata interogatie: “Cîte cărţi a citit Michael Jackson? In cîte limbi? Din ce secol?“ Radeti acum, ca va popi el pre multi. La propriu.
diels & krantz
September 14th, 2009 at 8:37 pm
Dle Iovanel, felicitari! Ati reusit sa fiti mai putin imbacsit decat “neoconservatorul” Duca, vesnicul om care nu a inteles nimic si care scrie: ” Din punctul meu de vedere însă, publicistica lui Eminescu nu poate fi considerată un model. Marele poet, al cărui talent literar nu îl contest (şi nici nu sunt în măsura de a o face) a fost un jurnalist agresiv, antisemit şi deloc înţelegător faţă de valorile liberalismului clasic. Acest fapt trist, poate fi confirmat oricând de simpla lecturare a publicisticii eminesciene.”
david gotzman
September 14th, 2009 at 9:26 pm
Actualul “scriitor şi istoric al ideilor” (fostul “filosof”, fostul eminent “gânditor conservator”, “teolog”) Mihail Neamtu (alias “Socrate”, poate “Platon” sau poate “Plutarh”) în tinereţe (până – înţeleg – prin 2001-2002) în loc să citească temeinic literatură română a căutat copite de cai morţi prin întunecimile fascismului românesc interbelic, visând, probabil, la statutul de Căpitănaş (sau, mai ştii, de Căpitan la pătrat) pe lângă Căpitan.
Specializările ulterioare (onorabile, de altfel) nu i-au lăsat timp lui MN să se apropie de istoria României (a Ţărilor Române) şi literatura română. Şi s-a trezit acum “istoricul al ideilor” că pentru a supravieţui are nevoie de cultura română. Iar cultura română – aşa “pricăjită” cum e ea – e parşivă. Prostii (bancuri ale anului) de tipul “socraticul” Pamfil Şeicaru MN cu siguranţă va mai spune şi se va ascunde după deget (hi-hi!), nerealizând că acestea sunt de fapt sechelele unei formări (Bildung) deficitare. Plus că şi din punct de vedere profesional (Beruf) e o problemă. Un teolog protestant (să zicem, evanghelic), doctor în teologie sistematică, nu-şi va permite – nicicând! – la un an de la încheierea ciclului doctoral în domeniul teologiei patristice să se înfăţişeze cu “cercetări” în domeniul istoriei nazismului.
mirel
September 15th, 2009 at 12:10 pm
Chiar nu v-ati prins? Dupa ce si-a facut ucenicia la Capitan, Herr Neamtu incearca sa-si construiasca o trambulina intelectuala conservatoare prin care sa se lanseze in politica unui partid prezidential pretins conservator, dar cu o identitate reala populista. Pe cat pariu ca in urmatorii ani il vom vedea pe Herr Neamtu pe listele pentru Parlamentul European, daca nu pe cele ale Parlamentului Romaniei. Traseu tipic de arivist intelectual ambitios. Nasol e ca pe junele arhanghel Mihail von Neamtu il mai ia uneori gura pe dinainte si atunci ii ies, brrr!, la iveala cornitele de legionar nepocait. Dar, ce sa-i faci, ii greu drumul de la Capitanul de legiune Zelea la capitanul de vas Traian. Ei, tinerete, tinerete, sfanta tinerete…
niko
September 15th, 2009 at 7:04 pm
un lucru nu-nteleg: de ce e luat maseur-ul personal al dlui andrei plesu drept un om de cultura?
david gotzman
September 16th, 2009 at 6:24 pm
Aoleu, domnule “mirel”, nu-l vreau pe MN pierdut în hăurile politicii. Tocmai corniţele lui fasciste mă fac să-l prefer “filosof conservator” (sau ce mai vrea el să fie) decât politician populist. Cui dintre politicieni îi pasă de playboy-ul conciliilor ecumenice?! În schimb ca politician mai lingi o poşetă, mai ciupeşti o scamă de pe costumul cuiva şi eşti tot mai aproape de “modelul goebbels” (mă refer aici la principiu şi nu la posibilitatea “împieliţării” – întrupării – unui astfel de personaj).
Aşa că e mai bine să avem un maseur răsplătit cu vreun proiect de lungă durată pe la NEC. Apariţia a două-trei cărţi pe an este garantată. Ar fi păcat ca România să-l piardă pe “noul Vladimir Soloviov”. By the way, oare cine a citit şi înţeles ceva din Disneyland-ul “marii filozofii ruse” construit cu entuziasm de Humanitas în anii 90, un Disneyland clădit în cultura sovietică samizdat în anii 70-80 şi dispărut ca ceaţa dimineţii în Rusia anilor 90 când, la o lectură critică a şestovilor, berdiaevilor, florenskilor, au ieşit la suprafaţă “pretenţiozitatea provincială” şi “mitocănia elementară”.
Ne lămureşte (poate) doar dl Toader Paleologu, care cu nişte ani în urmă, la Paris, înainte să dea tiparului “filozofia pleştii” (sau a “pleaştei”, sau a “pleaştii”), mânca cu poftă din acest Disneyland.
iustas
March 9th, 2010 at 11:19 pm
Reflectii interesante si utile in O noua revolutie culturala? de Andrei Plesu (9 martie 2010):
“Cercetatorii au inteles ca pentru a capata bani trebuie sa se inregimenteze intr-o anumita tematica si intr-un anumit limbaj. Si o fac. Preiau din zbor pasareasca comanditarilor. Sunt specialisti in Nietzsche, dar vin cu un proiect despre ‘reconciliere in discursul public romanesc’, sunt scoliti ca fenomenologi, dar propun o investigatie despre problema memoriei in America de dupa razboi.”
ziziek
March 10th, 2010 at 1:03 pm
utile cui?
iustas
March 10th, 2010 at 2:06 pm
in discutia despre acest “nemaipomenit” mihail neamtu
ziziek
March 10th, 2010 at 4:51 pm
Intrebarea era desigur retorica.
Aparent Andrei Plesu face o obiectie consistenta la adresa traiectoriilor intelectuale intre care cea a lui Neamtu pare sa fie tipica. Cred ca bate insa mult mai departe, la tot mai eterna criza a Universitatii. Ilustrativ: adica pana la Tismaneanu, care gireaza (in modul cel mai eficient: de la recomandari, la name-dropping – unul inversat) astfel de “convertiri”; ceea ce – o formulare posibila a argumentului – il pune la polul opus bunului nostru Noica (serios! Noica e un filosof serios). Formarii, Tismaneanu ii opune un etos universitar in care lipsa de gratuitate e centrala. Andrei Plesu ia acordat credit lui Mihail Neamtu, fiindca nu “nemaipomenitul” nu e tocmai lipsit de talente (isi mai aminteste cineva de inspiratele lui texte impotriva fundamentalistilor ortodoxi de prin subsolurile Parisului?), insa deplange cred abandonul teologiei si al filosofiei pentru noua politically correctness, una de dreapta!, care se articuleaza in Romania, chestie vizibila mai ales in take-over-ul IICCR. Tismaneanu, un profesor de stiinte politice la University of Maryland – statut deasupra caruia se mai afla dupa toate aparentele numai sfintenia, e unul din releele (asa se scrie?) acestei noi tendinte in care se amesteca de-a valma cercetatori de vocatie, oportunisti, competenti, revolutionari, dezorientati, fanatici, moralisti, hegelieni, premianti, mistici, elevi de liceu, cate, doctoranzi, sportivi, ziaristi, pe care ii aduna laolalta Semnificantul: anticomunism.
ceva de genul asta
ziziek
March 10th, 2010 at 4:57 pm
erata:
“i-a”, nu “ia”
“ortodocsi” (la munca ortodocsilor!), nu “ortodoxi”.