Iata o carte care trebuie neaparat tradusa. E scrisa de un englez, Ben Lewis, se numeste Hammer & Tickle. A History of Communism Told through Communist Jokes (Secera si ciocanul. O istorie a comunismului prin anecdote comuniste) si a aparut in 2008 (eu mi-am luat paperback-ul din 2009). Desi URSS e starul detasat al cartii, Romania ocupa o parte consistenta. Volumul nu e o simpla culegere de bancuri, ci chiar o istorie cronologica a comunismului: Lewis foloseste anecdotele ca pretext si speraclu pentru decriptarea istoriei politice, a liderilor, a mentalitatilor s.a.m.d. In plus, introduce o secventa de istorie orala (interviuri cu comunisti marcanti, comici, disidenti etc.) care pun in context anecdotele sau care servesc ele insele noi anecdote (vezi episodul cu Lech Walesa sau cel cu Gorbaciov).

Gasim chiar un capitol comparativ intre glumele comuniste si cele naziste. Castiga clar, la toate capitolele, cele comuniste: deh, comunistii incurajau autocritica… cu unele exceptii:.

„Un functionar aude rasete venind dintr-o sala de judecata. Deschide usa si vede un judecator tavalindu-se pe jos de ras.

- De ce radeti? intreaba functionarul.

- Tocmai am auzit cea mai tare anecdota din viata mea, raspunde judecatorul.

- Spuneti-mi-o si mie.

- Nu pot.

- De ce?

- Tocmai am condamnat pe cineva la cinci ani pentru ea.”

Iata si una dintre putinele anecdote naziste pastrate despre comunism:

„Trotky si Lenin calatoresc printr-un orasel rusesc. La un moment dat sunt inconjurati de copii care spun:

- Stim cine sunteti, stim cine sunteti!

- Ia te uita, face Trotky catre Lenin, revolutia ne-a facut faimosi. Pana si copiii ne recunosc.

Inainte ca Lenin sa poata raspunde, strengarii continua:

- Sunteti evrei, sunteti evrei!”

Apropo de campania impotriva cosmopolitismului, dusa in ultimii ani ai lui Stalin (si care a cunoscut o deosebita virulenta inclusiv in Romania):

„In Siberia, trei condamnati discuta despre motivele care i-au adus acolo.

- Eu am ajuns aici, spune primul, pentru ca in fiecare zi intarziam la fabrica cinci minute. Asa ca m-au acuzat de sabotaj.

- Ciudat, spune al doilea, eu am ajuns aici pentru ca soseam mereu la fabrica cu cinci minute mai devreme. M-au condamnat pentru spionaj.

- Ha, zice al treilea, eu ajungeam la fix, in fiecare zi; asa s-au prins ca aveam ceas occidental.”

Din perioda dezghetului poststalinist:

„La congresul in care Hrusciov a condamnat crimele lui Stalin, dupa ce Hrusciov isi sfarseste discursul, o voce se ridica din sala:

- Tovarase Hrusciov, dar unde erai dumneata pe vremea in care Stalin comitea toate aceste crime?

Hrusciov se infurie si da cu pumnul in masa:

- Cine a indraznit sa intrebe asta?

Din sala nu se aude nici un murmur.

- Vedeti, acolo eram, conchide Hrusciov.”

Ceva cu Romania: „De ce Romania va supravietui Apocalipsei?

Pentru ca e cu 50 de ani in urma tuturor.”

Apropo de cultul exagerat al lui Lenin:

„In 1977, la Moscova are loc un concurs pentru cel mai bun ceas cu cuc.

Premiul al treilea revine ceasului al carui cuc spune din ora in ora «Lenin, Lenin».

Premiul al doilea se acorda ceasului al carui cuc striga «Lenin traieste, Lenin traieste».

In fine, premiul intai rasplateste un ceas din care Lenin insusi iese din ora in ora si face «Cu-cu, cu-cu».”

Inchei cu one of my favourites:

„Leonid Brejnev vrea sa comande un tablou cu tema «Lenin in Polonia». Din pacate, toti pictorii rusi contactati in acest scop, formati in dogmatismul strict al scolii realiste, nu reusesc sa transpuna in pictura un eveniment care nu a avut niciodata loc.

- Tovarase Brejnev, se plang ei, am vrea sa facem pictura, dar nu putem: e impotriva formatiei noastre.

In cele din urma, in disperare de cauza, Brejnev e obligat sa apeleze la batranul pictor evreu Levy.

- Desigur, spune Levy, as prefera sa pictez intamplari reale, dar voi face tabloul daca asta doresti, tovarase Brejnev. Este o onoare pentru mine.

In fine, vine si ziua vernisajului. Toata lumea ramane cu ochii atintiti pe tabloul care infatiseaza un barbat aflat in pat cu o femeie ce seamana izbitor cu nevasta lui Lenin.

- Cine e barbatul? intreaba, stupefiat, Brejnev.

- E Trotky, raspunde pictorul.

- Si femeia, continua Brejnev, cine e?

- Pai, tovarase Brejnev, e sotia lui Lenin.

- Si Lenin? Unde e Lenin?

- Lenin? In Polonia.”