blog.revistacultura.ro

6 Responses to “Virgil Nemoianu & Sorin Antohi, Romania noastra/ teaser”

1. dg
   June 10th, 2009 at 1:27 pm

   

   Elaborarea unei literaturi stiintifice in care sa se reflecte miscarea anticomunista in Romania anilor 1944-1989 este fara indoiala un deziderat al generatiei actuale – dar si al generatiilor viitoare – de istorici si politologi.
   Tocmai de aceea gasesc foarte interesant demersul dlui Mihail Neamtu referitor la identificarea unor centre (focare) de rezistenta reala, curajoasa, deschisa in raport cu guvernul comunist si integrarea acestui material istoric (sau a interpretarii acestui material istoric) in circuitul stiintific international.
   Proiectul de cercetare al dlui Neamtu se numeste Idealists against Ideologues: A Case Study in the Political History of the Romanian Intelligentsia si este desfasurat in cadrul Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington. Astazi, 10 iunie 2009, dl Neamtu va face o prezentare de tip working process a acestui proiect. Sunt asteptate cu interes impresiile asupra acestui colocviu ale dlui Vladimir Tismaneanu pe blogul dumnealui (probabil, in aceasta seara). Dl Tismaneanu de asemenea este angajat in cadrul Woodrow Wilson Center cu lucrarea Democracy and Memory: Romania Confronts Its Communist Past.

   Voi prezenta un fel de summary al summary-ului proiectului lui Mihail Neamtu dupa: http://wilsoncenter.org/index.cfm?fuseaction=evnts.event_summary&event_id=535406. Mai simplu: site-ul centrului.
   Scopul proiectului este de a demonstra ca “several important Romanian dissidents during the 1970s and 1980s provided the Romanian public with tokens of hope and models of resistance” impotriva regimului tiranic al liderului comunist Nicolae Ceausescu. In centrul acestei investigatii stiintifice este activitatea lui Andrei Plesu, ministru al Culturii si al Afacerilor Externe, care, alaturi de cativa prieteni si colegi, had “redefined Romanian contemporary culture”. Conform autorului proiectului, pentru un intelectual occidental biografia lui Andrei Plesu ist ein bisschen komisch (adica stranie): “impressive scholarly achievements”, exilul de la Tescani, detinerea a doua portofolii ministeriale. Mai departe se afirma ca discutia asupra caderii comunismului in Europa de Est trebuie sa includa si “stories” (o expresie nereusita din punct de vedere al regulilor Academic Writing pentru ca ne trimite cu gandul la “povesti”) despre “Romanian public intellectuals who employed various strategies of underground resistance to both mock and usurp (sic!) the power of totalitarian ideology”.

   Dupa cum am mai spus, este un demers foarte interesant pe plan international si astept “dovedele” (ca sa ma intorc la anxietatile lui Petru Maior de acum doua sute de ani) ca a avut si Romania un Havel, un Michnic, un Kolakowski.

2. mihai iovanel
   June 10th, 2009 at 1:47 pm

   

   Ahaaa! Chiar Mihail Neamtu, cel care “şi-a petrecut tinereţile scriind articole legionare”, dupa cum revela recent Mircea Platon, o sursa autorizata in domeniu?

3. jacques
   June 10th, 2009 at 5:36 pm

   

   M. Neamtu a obtinut in mod dubios bursa W.Wilson de la ICR gratie eforturilor lui HRP si Tismaneanu. Bursa se adresa cercetatorilor in istorie, drept, ştiinţe politice şi administrative, relaţii internaţionale, ştiinţe economice. Acum am inteles si de ce: M. Neamtu va studia viata lui Plesu in anii 80. Si va demonstra ca Plesu era, alaturi de prietenii sai adevaratul disident roman. Un disident atipic, e drept, care pleca cu burse la Heidelberg pe cand Paul Goma facea stagii in beciurile Securitatii. Asta e, traim in Republica bananiera si revizionista Romania.

4. gotzman
   June 10th, 2009 at 6:35 pm

   

   Nu stiu mare lucru despre dl Mihail Neamtu. M-am uitat pe site-ul dumnealui si am vazut ca este doctor in teologie la King’s College din Londra. Tocmai de aceea ma surprinde precaritatea – cel putin – din punct de vedere formal al summary-ului proiectului sau de pe site-ul Woodrow Wilson Center. Parca nu ar fi luat niciodata ore de Academic Writing. Este jalnic. Nu e tarziu. In sistemul academic american exista o sumedenie de guidelines de acest fel.

   Un exemplu poate fi confuzia pe care o creeaza atunci cand il prezinta pe Andrei Plesu ca ministru al Culturii si ca ministru al Afacerilor Externe. Proiectul se refera la perioada anilor 1970 si 1980. Logic, un cititor neavizat crede ca personalitatea in cauza a ocupat functiile amintite mai sus anume in timpul regimului comunist.

   Intre paranteze fie spus. Inteleg foarte bine strategia dlui Neamtu. Ministeriatele lui Plesu sunt importante pentru a impresiona the board on scholarships de la Woodrow Wilson Center. Misiunea acestui centru este de a se ocupa de oameni influential in the governments of their own countries. Aici dl Neamtu ar trebui sa adauge neaparat si functia de consilier al presedintelui Romaniei. Este omisa cumva de cineva calitatea de eminenta cenusie a lui Brzezinski sau a lui Kissinger? Este adevarat ca pentru dl Plesu perioada de eminenta cenusie a fost bizara, jenanta (acolo unde a fost a castigat eminenta blonda, o sintagma ce capata tot mai mult consistenta si adevaraciune in afacerile politice romanesti la cel mai inalt nivel).

   Parantezele le-am inchis. Revin la paragraful ante-anterior. Dl Neamtu nu ar trebui sa incalceasca planurile in prezentarea proiectului sau. Pe mine, cititor al summary-ului, nu ma intereseaza ca lucrurile vor fi (sau nu?) prezentate clar si nuantat intr-o comunicare sau in forma tiparita a lucrarii care va sa vina.

   Acum, asa, ca barfa, pe care eu insumi o nascocesc. Argumentul principal al lui Mihail Neamtu in acest proiect este Andrei Plesu’s “1989 exile at Tescani”. Der Kern des Problems. And so on and so forth.

   Specialist in constituirea discursului teologic patristic in albia aparatului conceptual al antichitatii grecesti, dl Mihail Neamtu ar trebui sa fie mai atent la strategiile si tacticile sale discursive. Mi se pare prea unsophisticated. Peste vreo cincizeci de ani cat de usor ii va fi unui istoric al istoriografiei romanesti sa demonteze intreaga structura argumentativa a lui Neamtu. Mai pricep un lucru: acest domn nu are deloc simtul istoriei, simtul perspectivei istorice. Lecturi obligatorii in acest sens: Collingwood, Raymond Aron; ca frisca – bio, cum altfel – mai aplicat, nu strica Edward Gibbon’s narrative si J.G. A. Pocock (biograf si interpret al lui Gibbon).

   Se va alege praful din ce si-a propus sa faca dl Mihail Neamtu in urmatorii ani. Dar mai stiu un lucru: fiecare face ce vrea.

   O corvoada pentru cercetatorul din 2050-2060 va fi sa gaseasca si articolele legionare (il cred pe dl Iovanel in ceea ce priveste cercetarea dlui Mircea Platon) prin diverse publicatii obscure. Am glumit despre corvoada. Aici e si tot farmecul cercetarii. Pentru cercetatorii din viitor, viitorul suna prea frumos: acces facil la informatii. Sa mai stea prin biblioteci, arhive si ei.

5. mihai iovanel
   June 11th, 2009 at 1:09 pm

   

   @gotzman
   Mi-e teama ca un anume domn Iulian Capsali, pe blogul spiritualei revistei “Rost” aflat in proprietatea “intelectuala” a lui Razvan Codrescu (legionar emerit, simpatizat ca atare de Dan “Cel cu conspiratia mondiala a evreimii” Mihailescu), stirbeste o particica din farmecul cercetarii in anii 2050-2060: dl Capsali, cunoscand probabil ca pe apa bibliografia legionara post-90, face doct cateva trimiteri la publicistica lui Mihail Neamtu.

   Citez, via Iulian Capsali, dintr-un articol marca Mihail Neamtu:

   „Să ne mai întrebăm atunci de ce aceşti numeroşi «intelectuali», mulţi dintre ei gazetari, istorici sau analişti politici [...], nu pot înţelege Legiunea şi pe Căpitanul ei? Nu pot înţelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mişcare spirituală, o şcoală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povaţa lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» şi rămâne afară «cel ce are îndoieli»”

   Nu stiu ce parere aveti dvs, dar eu cred ca dl Neamtu este perfect pregatit sa redea activitatea subversiva a lui Andrei Plesu, asa cum a fost ea (evident, sub atenta si competenta supraveghere stiintifica a lui Vladimir Tismaneanu).

6. david gotzman
   June 12th, 2009 at 2:01 pm

   

   @mihai iovanel

   “… Garda de Fier a fost inainte de toate o miscare spirituala, o scoala de refacere a sufletului romanesc, in care, dupa cum spunea Codreanu (ascultand povata lui Hristos, Marcu, 11, 12), ‘intra cel ce crede nelimitat’ şi ramane afara ‘cel ce are indoieli’”.

   Eu trebuie sa inteleg ca aceste randuri au fost scrise si publicate de acel tanar (30-32-33 cel mult de ani? dupa aprecierea mea dupa poza de pe site-ul domniei sale) Mihail Neamtu, care acum se afla la Washington la Woodrow Wilson Center si despre al carui discurs stiintific am incercat sa-mi expun o parere?! Sa stiti ca nu ma ascund dupa deget, exprimandu-mi acum uluiala … Recunosc ca stiu prea putin despre cum se manifesta in societatea romaneasca actuala doctrinele anti-umane, doctrinele ce nu tin de traditia umanismului european dezvoltat atat pe linia crestinismului cat si pe cea a iudaismului. Nu stiu nume, fete (adica fetze).

   Randurile de mai sus exprima esenta unei gandiri – ca sa fiu mai dur (ca vad ca in cultura romana cuvantul legionarism este egal cu pasunism; vezi halalaia lui Lavric) – fasciste, neo-NS, neo-naziste. In spatiul german, unde rana fascismului nu se vindeca (la noi acest lucru s-a rezolvat instantaneu, in 1944, odata cu schimbarea directiei tevilor de tun), este inimaginabil ca un om tanar, educat sa manifeste asemenea idei in spatiul public, sa se suceasca, sa devina brusc umanist si sa intre – ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat – in fagasul de gandire prin care oamenii incearca sa-si mentina demnitatea si sa nu sa manance unii pe altii. (Un “spatiu public” exista si pentru asemenea tineri, dar este un spatiu mereu controlat de statul german prin intermediul politiei si al organizatiilor neguvernamentale cu profil antifascist.)

   De ce la noi acest tip de comportament sau mod de gandire nu este perceput ca ceva fundamental rau si taxabil din punct de vedere moral? Pentru ca in cultura romana – si ma refer aici la unul din dramatismele ei – nu s-a dezbatut suficient, sistematizat, nu s-a formulat o filosofie referitoare la dihotomia dintre bine si rau. In cultura noastra notiunile de bine si rau se afla intr-o miscare browniana. Chestiunea about how relations between men have been, are and should be (Isaiah Berlin) (e din memorie, dar cam asa suna), chestiunea naturii umane a inceput sa fie discutata la noi la inceputul secolului al XVIII-lea (Cantemir, chiar si episcopi ortodocsi care luau contact cu iluminismul european si nu vedeau un pericol in innoirile din gandirea etica europeana ce au rezultat din discutiile din secolul al XVII-lea despre toleranta religioasa). Ar fi o tema interesanta de cercetare daca putem vorbi despre un efort de teoretizare etica in secolul al XIX-lea. Ceea ce pot sa spun acum este ca Radulescu-Motru observa absenta lui. Iar in secolul XX un potential real in acest sens l-a avut Mihail Sebastian, dar stim ca nu a avut cum sa se manifeste.

   Cred ca in The crooked timber of humanity sau in Vico and Herder, Berlin spunea ca in a doua jumatate a secolului XX civilizatia occidentala inca mai traieste in paradigma iluminista (desi Sloterdijk crede ca iluziile iluminismului s-au dus pe apa sambetei odata cu impuscatura de la Sarajevo din 1914; Musil impinge timpul inapoi aproape in fin-de-siecle), ca doua sute de ani constituie o perioada prea scurta pentru ca oamenii sa construiasca o noua paradigma de coexistenta.

   Ei, dar ce legatura au toate astea cu acest biet Mihail Neamtu, de care am si uitat. Una din innoirile iluminismului – in a carui paradgima mai traim – este ca un individ sa-si motiveze actiunile, pozitiile, adica sa explice de ce a facut asa, de ce a scris asa. Petru I a scris cu mana lui peste 3000 de “esplicatii” asupra legilor prin care regulariza statul rus. Cum s-au intamplat lucrurile in realitate e o alta discutie.

   Asadar, avem sub semnatura lui Mihail Neamtu texte de tipul celui citat mai sus si un corpus de texte (bibliografia este prezentata pe site-ul dumnealui) scrise – pretinde autorul – in traditie umanista. Logic – in spirit iluminist – ar fi ca acest om tanar, in his early thirties, om nascut in perioada comunista, dar format intr-o societate deschisa, sa explice, sa-si povesteasca experienta de tranzitie de la gandirea totalitara, fascista la o gandire liberal-conservatoare (adica liber-schimbista, pentru ca, dupa site, nu prea am inteles orientarea). In acest sens, ar putea sa faca referinta la acelasi tip de experienta traita de indrumatorul sau, Vladimir Tismaneanu, diferenta constituind-o doar tipul de gandire totalitara.

   In ceea ce priveste proiectul de la Woodrow Wilson Center. Avand in vedere precizarea lui “jacques”, cred ca proiectul este, de fapt, al “batranilor” Tismaneanu si Patapievici, iar Neamtu este unealta, o unealta care, bineinteles, isi apropriaza cu responsabilitate misiunea si isi va folosi toate capacitatile sale de sistematizare a experientei de disidenta a lui Andrei Plesu si a grupului sau de prieteni si colegi in timpul regimului comunist.

   Probabil ca primele rezultate ale cercetarii vor fi valorificate in East European Politics and Societies, ulterior va aparea un volum in East European Monographs (se poate si cu sprijinul financiar al ICR) si unul-doua-trei… volume la Humanitas. Incet-incet aceasta linie de cercetare va fi legitimata si de istoriografia main-stream, va patrunde in manualele scolare.

   @jacques
   Iar Paul Goma va ramane “nebunul ala”.
   Care e diferenta?
   Vladimir Voronin in parlamentul Basarabiei la adresa unui deputat, presupun, cu demnitate:
   Unde esti intreabarea? Diconectati microfonul nr. 5. Chiamatz salvarea!

   @mihai iovanel
   Dl Dan C. Mihailescu e hazliu.
   La cum se intampla lucrurile in cultura romana, pana si “conspiratia mondiala a evreimii” (o cultura ce nici macar nu poate fi definita in afara unui sistem etic) ramane masca si se opreste – soldatel de plumb – la frontiera tarii.