N-am reusit sa ajung anul acesta la Colocviul Tinerilor Scriitori de la Alba Iulia. In schimb, vreau sa ma achit – fie si cu ceva intarziere – de promisiunea facuta lui un cristian, care mi-a spus ca are de gand sa inaugureze si o sectiune rezervata absentilor, intitulata „Nu vin, da’ nici nu tac” si avand ca tema „De ce e bine/rau sa intri in USR”. Nu mi-am putut face o imagine despre directia in care s-au indreptat discutiile la Alba (majoritatea informatiilor despre Colocviu le-am cules mai mult de pe bloguri; ziarele si revistele au fost ceva mai zgarcite in relatari), insa vreau sa punctez cateva lucruri:

1. Nu sunt convins ca problema „De ce e bine/rau sa intri in USR” merita o dezbatere publica. Mai intai, pentru ca nu e vorba aici despre vreo negociere intre USR si o alta institutie (ASPRO practic nu mai exista, pe cand Liga Scriitorilor e o gluma de prost gust), ci doar de asteptarile individuale ale potentialilor aspiranti. Care, fiind extrem de eterogene (uneori de-a dreptul absurde), nu vad cum ar putea conduce la vreo politica unitara de „petit” din partea Uniunii. Pe de alta parte, nu cred ca USR-ul mai are in momentul de fata vreo problema serioasa cu „tinerii”. Fireste, exista multi care contesta Uniunea, dar, intr-o societate democratica, asa ceva e inevitabil. Insa nu pot sa nu remarc, de pilda, ca aproape toti criticii importanti din tanara generatie care indeplinesc conditiile de a deveni membri (adica 2 volume + recunoastere profesionala) sunt deja membri USR. Ceea ce ma face sa ma intreb daca are rost ca in aceasta problema sa fie consultati tineri care nu numai ca nu indeplinesc conditiile de a „intra” in USR, dar s-ar putea sa nici nu le indeplineasca vreodata.

2. De altfel, acesta e si cazul meu. Asa ca poate ar fi fost mai corect din partea mea sa ma abtin de la raspuns. Insa, ca sa nu las impresia ca ma eschivez, vreau sa spun ca, daca voi indeplini vreodata conditiile de admitere, atunci voi lua decizia exclusiv in functie de avantajele profesionale pe care mi le-ar putea oferi un asemenea statut, si nu in functie de considerente „valorice” (cine mai e in USR si cine a refuzat sa „intre”). Nu cred ca sunt meschin; atata doar ca, in ceea ce ma priveste, Uniunea e in primul rand o organizatie de tip sindical care ii poate atribui/recunoaste cuiva cel mult calitatea profesionala de scriitor, nu si valoarea sau succesul ca scriitor. De aceste ultime lucruri se ocupa critica si piata. Si numai ele.