Salut aparitia la Humanitas a volumului Antologia rusinii dupa Virgil Ierunca - dincolo de unele lipsuri ce i se pot reprosa (lipsa unei contextualizari, a unei ierarhii s.a.), el ofera prilejul unei retrospective macar amuzante daca nu si de alt fel.

Dar nu pricep de ce o saluta Vladimir Tismaneanu pe blogul d-sale. De fericire ca nu apare in Antologie, desi fara indoiala ca Antologia n-ar fi trebuit sa-i omita micile contributii la cultul lui Ceausescu? 

Ma intreb daca a fost nevoie de presiuni directe sau daca editorii s-au autocenzurat din principiu…

Iata un mic citat din dl Tismaneanu din perioada d-sale de “ploconire desantata şi de ingenunchere morala” (cum ar zice insusi reputatul politolog): „Sinteza originara, expresie remarcabila a marxismului creator in contemporaneitate, conceptia filozofica si politica a secretarului general al partidului nostru, tovarasul Nicolae Ceausescu, prezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica, cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi.“

Antologia rusinii e mai saraca fara astfel de texte, despre care Sorin Lavric (un comentator avizat al lucrarilor lui Vladimir Tismaneanu) afirma urmatoarele: „Daca aceste cuvinte i-au fost smulse sub tortura lui Vladimir Tismaneanu, atunci este bine s-o spuna. Se pare insa ca nu acesta a fost cazul. Asa cum nu poate nici sa afirme ca, supunindu-se uzantelor epocii, trebuia sa-si inceapa articolul cu un citat din Ceausescu sau macar cu o pomenire a numelui lui. Si asta pentru ca in tot articolul acesta nu este vorba decat de un singur lucru: despre gandirea de exceptie a secretarului general al partidului.“ 

Evident, dl Tismaneanu a depasit faza in care scria cele de mai sus; dar asta nu schimba nici trecutul, nici, vai, citatele.