Eforturile scriitorului de azi

un articol de VIRGIL IERUNCA

Cand Lenin cerea literaturii sa fie „cu adevarat libera”, intelegea prin libertate vointa scriitorului de a-si recunoaste rolul in societatea in care traieste si pe care, intr-o masura, o si reprezinta.

Pentru ca, intr-adevar, intreaga cultura s-a dezvoltat sub semnul unei permanente izolari, intr-un cerc prea putin deschis spre realitatile sociale si imediat necesare oamenilor. Scriitorii au invatat ca arta lor e cu atat mai viabila cu cat nu trece mai departe de marginile ei insasi, cu cat e mai pura, mai gratuita. Consecintele acestei false conceptii se pot citi in toate capitolele de estetica : arta in sine – primatul spiritului – demnitatea scriitorului, etc.

Astazi civilizatia si umanitatea insasi se gasesc in stare de alarma, de lupta. Demnitatea scriitorului sufera o mutatie dintre cele mai categorice: este demn scriitorul care participa, care se integreaza, care se alatura semneilor lui, care respira si lupta odata cu ei, pentru o stare de bucurie comuna si mare.

Demnitatea scriitorului de azi rezulta dintr-o noua energie. Este energia pe care au nesocotit-o secole intregi de cultura delicata, capitole intregi de istorie albastra: energia de a servi.

Scriitorul de azi se convinge si invata ca locul lui nu mai este in saloane, ca opera lui depaseste un perimetru de numai patru pereti.

Scriitorul de azi este un muncitor. Si roadele muncii sale se revarsa, circula, patrund.

Unii dintre scriitori – de altfel, destul de cinstiti – se plang si…uneori chiar acuza massele populare ca nu sunt destul de pregatite sa-i inteleaga si sa-i apropie. Acestia nu sunt decat procurorii propriei lor neputinte.

Scriitorul trebuie sa renunte la „initiativa cuvintelor” si sa scrie pe intelesul tuturor. Probelema aceasta de expresie si comunicare directa cu oamenii s-a rezolvat de altfel, asa cum remarca si Malraux (intr-un editorial din „Litterature internationale”) prin forma ca „limbaj vorbit”. Modalitatea de a scrie direct, simplu, modalitatea ca „limbaj vorbit”, rezuma marea calitatea de stil a unei poetice de roluri mari.

Scriitorul de azi se apropie de popor, se intoarce cu fata la el si pentru aceasta trebuie sa se inteleaga cu el. Eforturile scriitorului nou sunt pline de rezultate: ele insanatosesc nu numai expresia gandirii, ci si gandirea insasi. Pentru ca, in definitiv, geniile neintelese nu sunt decat niste anecdote personificate. Intr-o arta cu adevarat mare – spune Romain Rolland – e de mancare pentru toti flamanzii lumii.

Pentru ca, insa, intre scriitor si popor sa existe aceasta comuniune, acest flux permanent si valabil, poporul insusi trebuie sa-i iasa inainte scriitorului.

Intamplarea aceasta presupune insa din partea poporului o munca indesungata, care se cere implinita cu ravna multa si jertfe tot mai multe. Numai popoarele libere, popoarele care si-au interzis superstitii si patimi, mizerii si umilinte, pot sa iasa inaintea culturii ca inaintea soarelui. Popoarele acestea trebuie sa cunoasca actiunea.

Si aci intervine frumusetea unui strasnic proces de evolutie: in acest mars imens si popular catre scriitori si cultura, in aceasta a doua foame, scriitorul insusi arata drumul poporului, se descopera pentru a se darui, se denunta pentru ca sa poata servi.

In aceasta bunavointa de a construi, in acest entuziasm si in aceasta fervoare de a folosi, sta calitatea de „inginer al sufletului” pe care scriitorul de azi si-o asuma si si-o marturiseste.

Virgil Ierunca, Eforturile scriitorului de azi, articol publicat in „Victoria”, 14 februarie 1945

p.s.

Republic aici acest articol de arhiva – primul dintr-o serie mai lunga – gandindu-ma la doua feluri de target:

- in primul rand, la marxistii care isi cauta radacinile

- in al doilea rand,  la cei care cauta trecutul exclusiv in cartile prezentului.

mihai iovanel