Cu mai multe saptamani in urma, Cosmin Ciotlos, angajat al Uniunii Scriitorilor din Romania (presedinte: Nicolae Manolescu) a inceput in Romania literara (director: Nicolae Manolescu) un serial – care intre timp s-a dovedit lung – despre Istoria critica a literaturii romane (autor: Nicolae Manolescu).

In toata aceasta afacere (am ales cu grija cuvantul), intristatoare nu sunt cele cateva incompatibilitati intre functia de multiplu angajat a lui Cosmin Ciotlos si functia de multiplu patron a lui Nicolae Manolescu. In numele bunelor intentii, aceste incompatibilitati pot fi trecute cu vederea; de ce ar lasa Cosmin Ciotlos ca un accident birocratic sa se puna intre el si Istoria critica? Intr-adevar, de ce? Adevaratelor caractere critice nu trebuie sa li se ceara buletinul de fiecare data cand dau judecati de valoare.

Din pacate, in chestie nu e dreptul lui Cosmin Ciotlos de a se pronunta ca critic despre volumul lui Nicolae Manolescu. In chestie e ilegalitatea (critica) pe care Cosmin Ciotlos o savarseste atunci cand umple cartea lui Manolescu de umezelile unei admiratii atat de unilaterale, de smechere si de necritice, incat – chiar daca decontextualizam tot ce e de contextualizat – arunca o lumina mai degraba porno asupra lucrarii pe care se iluzioneaza ca o slujeste.

Chiar nu stiu ce trebuie admirat mai degraba: caracterul lui Nicolae Manolescu, care agreeaza ca foiletonul lui Cosmin Ciotlos sa se reverse in incinta Romaniei literare? sau lipsa de caracter care ii rupe gatul lui Ciotlos la o varsta atat de frageda?

 

P.S. Se pare ca Daniel Cristea-Enache nu o sa mai scrie la Romania literara. Evident, explicatia nu trebuie cautata in ce a scris despre Istoria critica a lui Manolescu.