Numarul din ianuarie al Le Magazine littéraire pivoteaza in jurul unui dosar dedicat lui Roland Barthes. Pretextul iminentei publicari a unor inedite este bine exploatat. In 1974, asadar, la patru ani dupa vizita in Imperiul semnelor, alias Japonia, Roland Barthes este invitat de autoritatile maoiste sa viziteze China, alaturi de tel quel-istii Philippe Sollers, Julia Kristeva, Marcelin Pleynet si de filosoful François Wahl. In limitele programului – hartuit de vizite oficiale si dovezi ale plenitudinii maoiste in cifre si discursuri – jurnalul de calatorie al lui Barthes a umplut trei carnete, inedite in mare parte pana in februarie anul acesta, cand integrala Carnets de voyage en Chine va aparea in librariile franceze. Totul intr-un stil eliptic, de un telegrafism esential, cautand cheia unei umanitati amanate. Foarte prezenta, in schimb, multimea. Mai ales de 1 Mai muncitoresc:

 

„Miercuri 1 Mai (Pekin)

 

Iar trezit de dimineata, spalat de la (ora) sase.

Dimineata zilei de 1 Mai – superba: roua de vreme buna peste acoperisuri gri. [...]

Ne dam jos din microbuz in piata Tien an Men.

Lume. Intrarea in Parc [Parcul Sun Yat Sen] pe legitimatie. Multime. Innorat si cald. Multime compacta.

[...] Umar langa umar. Steaguri rosii, lampioane, flori din hartie.

Soldati cu porta-voci dirijand multimea.

Cortul Crucii-Rosii; deghizati in alb. [...] Fete fardate; mortificare, mumificare.

Multe locuri in care n-ai voie, in spatele cordoanelor vigilente.

Multime docila, relaxata. Fara isterii, dar si fara pic de pasiune, fara «bucurie». Fara piper, fara surpriza, fara romanesc. [...]

Fara apa, fara mancare. De unde si impresia de cumintenie (cam infantila) a trebii asteia.

[...]. Puf de salcii [...] Pesti rosii – negri – in bazine largi.

Ajungem in Piata.

Marx si Engels (barbosi): Bouvard si Pecuchet? [...]

 

Seara

 

[Adulti infantilizati]

[Copii adultizati infantilizandu-i pe adulti]

[Copiii ca spectacol pentru adulti]

Gimnastici la sol: un ghemotoc verde pe covorul verde: acrobatii, spagat, dublu-salt etc. termina si iese de pe covor fugind.

[Nu par sa aiba niciodata trac, orice ar face] [...] arhi-conventional, fara poezie. Fetita revine pe covor – iar dansuri, iar acrobatii la sol. Ce spanac!  [...]

Plicticos, curajos, inautentic [...]

[Un Intai Mai deceptionant, banal, fara pic de eroism, fara revolutie, groaznic de prozaic.] [...] Poate cineva sa pretinda ca-si dezvolta constiinta politica fara sa-si antreneze vreun pic si inteligenta? Poti sa cresti politic si in acelasi timp sa scazi pana la infantilizare? Acest 1 Mai mi-a dat impresia – paradoxala si teribila – a unei umanitati luptand pe viata si pe moarte pentru dreptul de a pueriliza la infinit. Ăsta e viitorul? Ne-ntoarcem toti de unde am plecat?”