Iata cum arata o coperta a patra la Editura RAO (e vorba de romanul lui Jonathan Littell, Les Bienveillantes, tradus Binevoitoarele si scos in colectia CLASS – dar nu despre aceste fleacuri va fi vorba):

 

„Prin aceasta lucrare, care poate fi plasata la fel de bine sub egida romanelor (sic) lui Eschile (sic), dar si in linia romanelor lui Vassili Grassman (sic), Viata si destin, sau (sic) Visconti, Damnatii , Jonathan Littell ne face sa retraim ororile celui de al Doilea Razboi Mondial laolalta cu asasinii, aratandu-ne un personaj cum rareori ne-a fost dat sa vedem: epopeea unei fiinte strabatand istoria si propriul destin.”

  

Lucrurile sunt simple. O editura care a lansat oroarea asta multipla pe piata (si care CONTINUA SA O TINA PE PIATA la mai bine de o saptamana de la lansare) se transforma din principiu, incepand cu directorul editorial si terminand cu ultimul redactor, intr-o adunatura  de calfe ciobanesti.

Ca antidot al acestui caz merge aplicat numai si numai  Sistemul doctorului Catran si al profesorului Pana, sagace expus de Edgar Poe intr-o povestire: pe scurt, e vorba de ungerea pacientului cu pacura, urmata de tavalirea lui prin fulgi.

Mizez pe serviciul de corectura si redactare al editurii sa schimbe cuvantul „catran” intr-unul mai adecvat acestor cacanari.