Numarul din 14 ianuarie 2009 al cotidianului Le Monde inregistreaza cu oarecare amuzament fenomenul autobuzo-mahiei atei contra crestini.

E vorba de o campanie a Uniunii ateilor si agnosticilor rationalisti, care presupune afisarea pe 800 de autobuze din Marea Britanie si in metroul din Londra a unor pancarde-afise-autocolante pe care scrie, roz pe alb: „There’s probably no God. Now stop worrying and enjoy your life” („Dumnezeu probabil nici nu exista, uita de grija lui, bucura-te de viata”). Moda british a ateilor a prins si in Barcelona, unde organizatia omoloaga, Uniunea ateilor si liber-cugetatorilor din Spania, a tradus si transpus imediat sloganul pe cateva autobuze autohtone. Fluxul se intinde catre Madrid, Valencia, poate Saragoza si Bilbao. Dar, „daca initiativa starneste zambete in Marea Britanie, in Spania a inceput un adevarat razboi al sloganelor si al autobuzelor”, scrie Le Monde. Previzibil si picant. „Crestinii madrileni le-au raspuns ateilor catalani prin propriile arme: pe carcasele autobuzelor «credincioase» puse imediat in circulatie in capitala Spaniei, scrie: «Dumnezeu exista, traieste intru Domnul»” (traduc si eu aproximativ; pe autobuze similare, bucurestene sa zicem, s-ar putea lipi si: „Dumnezeu exista, primeste-L pe Iisus in casa ta!” sau: „Dumnezeu exista, nu-ti mai face de cap!” sau „Dumnezeu exista, strangeti relatiile cu Hristos!” etc.

Daca ma uit insa mai bine, vad ca, de fapt, pe autobuzele crestine scrie „Dumnezeu exista, profita si traieste intru Domnul” – fiindca  asa, à la manière de Pascal, traduce francezul din Le Monde – dimensiunile profitului din pomenitul concubinaj spiritual ramanand cumva obscure. Clar este ca spaniolii nu inghit usor spectacolul. Pojarul trece si la italieni. Antanta catolicismului hard se sesizeaza. Si totusi nu Dawkins e de vina! Totul a plecat, arata Le Monde, de la initiativa unei tinere jurnaliste si scriitoare britanice, Ariane Sherine (de expresie „unitariana universalista” ?!?) care n-a mai tolerat afisele grupului evanghelist „Jesus said”, puse (alea inainte de toate!) pe autobuze londoneze, si promitand chinurile iadului pentru necredinciosi. Fata a furat reteta, a imprimat afise conform propriilor convingeri (ale ei si al restului de unitarieni universalisti) si a dat drumul autobuzelor prin Londra. La fel de bine putea sa inscriptioneze soricei. Sa admitem totusi ca nu conteaza suportul, ca  nu e vorba de lipsa de imaginatie, ci de plata cu aceeasi – dar fix cu aceeasi – moneda, conform principiului antecrestin „ochi pentru ochi”. Treaba a trecut prin multe tribunale si, de unde la inceput parametrii belicosi erau destul de restransi („unitarieni universalisti” versus evanghelistii lui „Jesus said”, din Londra), a ajuns acum sa incaiere toate factiunile paleo-, mezo- si neo-crestine impotriva agnosticilor si ateilor declarati. „Asociatia umanistilor britanici” (recte ateii, agnosticii, rationalistii) trebuie sa aduca acum, la presiunea grupului ultracrestin „Vocea Crestina”,  probe in instanta care sa ateste inexistenta lui Dumnezeu, pentru a scapa de acuzatia de „publicitate mincinoasa”. Pentru liber-cugetatorii in cauza, meciul ar trebui sa fie destul de usor, gratie acelui „probably”, pe care, scrupulosi si profesionisti, nu l-au scos cu totul din calcul. Ultracrestinii n-au fost insa atat de atenti la nuante si presimt ca-i paste un tribunal simetric, in care le va fi mult mai greu sa probeze „publicitatea mincinoasa” a primilor, decat – daca le-ar fi dat prin cap – „publicitatea probabil mincinoasa”. Dar de!, pana cand se va introduce filosofia limbajului la seminar, va urez sa profitati de (in)existenta probabila a autobuzelor (im)pure doxologic si toxicologic din Bucuresti.