Saptamana asta in Cultura - un dosar despre critica literara.

Mai intai intrebarile (dupa aia, cateva raspunsuri):

 

Ce mai numim astazi „critica literara”? Sunt critici jurnalistii culturali? Dar promoterii? Unde se face in momentul actual critica literara (exceptand, fireste, volumele)? Doar in presa culturala? In universitati? Pe bloguri? La lansarile de carte?

  

„Critica e una singura, indiferent de formele ei.” Cat de adevarata este in clipa de fata aceasta asertiune? Mai e vreo sansa de impacare intre critica universitara si cea foiletonistica sau ele se vor dezvolta de acum incolo pe circuite paralele?

  

Pentru cine scriu criticii? Pentru cine ar trebui sa scrie? E critica un instrument de educare a masselor? Sau actiunea ei se consuma in cercul stramt al literatilor?

 

La ce bun critica literara? Misia ei e sinonima cu incitarea la lectura? Are in momentul de fata critica romaneasca (si) o relevanta sociala, ideologica, politica s.a.m.d.? Ar trebui sa aiba?

 

Cum se pozitioneaza critica in raport cu literatura romana de azi? A ramas critica fara „obiectul muncii”, care s-a dizolvat in mimetism si mediocritate? Sau, dimpotriva, ducem lipsa de minti luminate care sa vada noutatea?

 

In conditiile date, ce atitudine ar trebui sa aiba criticii fata de literatura romana? Isi mai permit ei sa ramane in stadiul de judecatori inflexibili ai fenomenului? Sau, dimpotriva, trebuie sa puna osul la reconstructia pietei literare, fie si cu riscul de a emite cecuri in alb?

Cum se grupeaza criticii? „Fiecare pe cont propriu”? Sau „gâste si gaşte literare”?

 

Putem vorbi astazi la noi de mai multe „scoli” critice? Daca da, care sunt ele? Daca nu, de ce nu?

 

Interbelicii aveau o traditie a „crezurilor” sau a „profesiunilor de credinta”. Cum va definiti propria formula critica? Ce metode/atitudini/scopuri va diferentiaza de altii?

 

Exista in momentul de fata o solidaritate critica la noi? Pot, la o adica, criticii literari sa faca front comun pentru sau impotriva a ceva? Are vreun rost sa faca asta?