Am citit intr-un ziar de moartea lui Vintila Ivanceanu, poet si prozator „onirist” emigrat in anii 70 in Austria. Cititi-i, daca aveti noroc si gasiti prin vreun anticariat, Milorad de Bouteille (1970), capodopera a prozei noastre manieriste (o puteti lua si ca pomo inainte de pomo).

În continuare, unul dintre hiturile lui Ivanceanu.

 

Moartea trubadurului

Vintila IVANCEANU

 

Iubito, ma gandesc la tine

Ca un borfas la ceasul unui lord!

Dar se ciocnesc in carnea mea drezine

Si caii au atac de cord.

 

Vezi in oglinzi un san de-al tau

Cu steagul alb infipt in el?

A fost muscat de-un caine rau

Si sarutat de Wilhelm Tell.

 

Si parul galben ca un galben,

Parul albastru, parul rosu –

O! Parul tau si mortii tai si Amen

Cand ti-ai taiat iubita mea cocosu’.

 

Si mana ta pupata de mireni,

Ciorapii tai mirositori de dama

Prinsi cu lassoul ca batranii reni…

 

Si eu intors pe partea treia,

Cum se intoarce mortu-n groapa

Si-si vede in pamant femeia

Facand amor cu doi barbati de apa.

 

Si eu iubito, eu sarmanul,

Zvarlit cu degetul la risca,

Mortul cand ia in gura banul

Sa treaca apele in brisca.

 

Reprodus dupa Vintila Ivanceanu, Cinste speciala, Editura pentru Literatura, 1967