Un cercetator francez, Pierre-André Taguieff, a pus pe piata zilele trecute un amplu volum, publicat cu titlu de revelatie. La judéophobie des modernes des Lumières au Jihad mondial (Ed. Odile Jacob, sursa – La Quinzaine litteraire, nr. 1 – 15 sept.), o tipologie a iudeofobiilor (trecute – prezente – viitoare), se asaza relaxata si implinita in coada unei liste de alte zeci de volume si eseuri care denota pasiunea autorului pentru teoriile conspiratiei si „complotul mondial”, rasism, „noua dreapta”, „noua iudeofobie”, „nihilismul tehnicist”, confectionarea de ligi pentru protectie antisemita si altele din aceeasi arie. Cele 700 de pagini ale Iudeofobiei… recent aparute reprezinta, asadar, fructul unor cercetari de o viata (Taguieff are peste 60 de ani) – din care ezitarea si dubiul au parut ca lipsesc si chiar asa a fost. Taguieff s-a canalizat perfect pe culoarul sau, nu si-a iesit din vorba, nu s-a contrazis, si-a sunat intotdeauna eufonic. Si-a facut mana in studii despre antisemitism, culminate cu descoperirea mobilurilor  antisioniste si antisemite ale atentatelor de la 11 septembrie, pentru a le varsa, la varsta maturitatii depline, intr-un op spectaculos, caracterizat de unul dintre putinii lui prieteni, Bernard Cazes de la Quinzaine… (o asemenea consecventa cu sine l-a facut nesuferit multora), drept un „doctorat total” (cu dispensa din Lectia).

 

Pariul imens al Iudeofobiei… sta dintr-un singur cuvant: aprioric. Taguieff se deosebeste de alti (teor)eticieni ai iudaismului prin faptul ca scoate din istorie si din contingent antievreitatea. Conceptul sau, iudeofobia, este un fenomen global, traducand un „antagonism aprioric” fata de evreitate si trebuie diferentiat de antisemitism, antisionism si alte fobii cu radical iudaic – care sunt niste culpe istoricizate. Spre deosebire de acestea, iudeofobia e un atribut peren al stirpei umane. (!)

 

In sustinerea tezei sale, Taguieff isi face mai departe treaba si identifica cinci poli ideologici: liberalismul, traditionalismul, socialismul, nationalismul si rasismul, pe baza carora constata ca fiecare ideologie politica importanta [o forma de a spune ca toate] culcuseste o forma de ideofobie. Taguieff merge si mai in amanunt, incercand sa arate virtutile de categorie atotcuprinzatoare ale conceptului sau, sa diferentieze iudeofobia de antisemitism si de alte forme alergice la iudaitate. Configuratiile iudeofobe, sustine d-sa, desfid logica istoriei, nu sunt forme succesive orientate spre un punct terminus, ci se intretin la infinit intr-o ordine mobila si provizorie. Speta de antisemitism care a produs falsul Protocoalele inteleptilor Sionului, ca si oroarea medievala a neevreilor fata de evrei – devin specii ale aceluiasi gen – iudeofobia apriorica a rasei umane.

 

Descoperirile incadrabile in acte de iudeofobie mascata pe care le indexeaza Taguieff (Fourier, Sorel, Proudhon si alti presupusi imaculati – din gradina Frantei moderne) mizeaza pe reactia imediata a unui public „sidéré” si „consterné”. Subiect vechi – totusi Taguieff sconteaza un interes imediat, ca in urma unor revelatii de proportii.

 

Ce urgenta particulara are insa, astazi, scrierea unui volum de 700 de pagini despre un subiect ancestral? A quoi bon azi mai mult ca ieri? Raspunsul nu e nici el nou: rama discursului conteaza uneori mai puternic decat continutul. Taguieff, de pilda, constata ca a venit momentul unor dezvaluiri esentiale: copiind comportamentul unor virusuri mutante, iudeofobia nu mai arata azi cum arata ieri, unii ar spune ca s-a resorbit – si de asta se teme Taguieff – nu cumva vigilenta Frantei, a Europei, a lumii sa picoteasca. E timpul sa dam un nume acestui conflict reticular botezat de necunoscatori „criza din Georgia”, „terorism islamic”, „drepturile palestinienilor” sau altfel (uitati-va la jurnalele de stiri). E timpul sa dam un nume adversarilor Uniunii Europene si Statelor Unite. Ei par multi, dar sunt doar unul. Numele sau: iudeofobia. Iudeofobii medievali care banuiau pruncucideri in ritualurile mozaice vor azi sa distruga statul Israel. Si, odata cu el, acvila bicefala UE/ SUA.

 

(continuarea textului in revista Cultura - www.revistacultura.ro)