Mihai Beniuc are o reputatie mai mult decat proasta – pe deplin meritata. Asta nu-l impiedica sa fie autorul catorva poezii foarte frumoase, cum este cea de mai jos. 

Pe o scandura de actinii

Mihai BENIUC

 

Cand anemonele de mare,

Pe luntrea noastra, o epava,

Adanc sub undele amare

Vor tese lumea lor suava,

 

Nestiutoare de povestea

Acestui naufragiu mare

Si de furtunile acestea,

La urma urmei trecatoare,

 

Cand, din adancuri, greu navodul,

Odata-n preajma inserarii,

Va scoate la lumina rodul

Minunii coapte-n sanul marii,

 

Si va privi uimit pescarul

De-atatea frumuseti bizare,

De viata ce-a imbracat cu harul

Ei scandura  din fund de mare,

 

Cand in acvariu spectatorii

Se vor lasa tarati de vraja

Visand patanii iluzorii,

Departe, pe-o-ncercata plaja,

 

Iubito, noi vom fi temeiul

Acestei noi minuni de jocuri,

Cu sufletul zidit in steiul

Din vatra vesnicelor focuri.

 

Iar candizii polipi, in spatiu

Simbolizand miscari ciudate,

Vor cere pururi cu nesatiu

Imbratisarile nedate.