L-ati vazut pe Zizek? L-ati auzit pe Zizek?

Daca nu, remediati situatia (consultati www.youtube.com,  Slavoj Zizek, The Reality of the Virtual, Materialism and Theology si restul), fiindca pot sa afirm cu oricata siguranta si convingere ca degeaba l-ati citit daca nu ati si vazut cum spune el ce spune. Adica, dincolo de toate abductiunile si reductiunile cu care vi se impuie, in mod curent, urechile, merita sa vi le impuie si Zizek. Si concomitent: ochii. De fapt, aici e cluul pe care vreau sa-l propag: Zizek e un mecanism audio-vizual mult mai dezaxant decat succesiunile de spectre sub care sucombeaza gamerii japonezi. Sa zicem ca luam esantionul x:

 

1. Zizek fara sonor. Nu se vede cum se misca: se vede cum gandeste. Mainile pe nas, pe la nas, pe gura, pe langa, pe frunte, aranjand bretoane, barbisoane, favorite si musteti fictive, manecile sumese sau pseudo-sumese. Insul opereaza o mie de saisprezecimi de miscari pe secunda, si zbarnaie gestual ca un intoxicat cu Prigat. Se vede cum gandeste, cum il napadesc ideile* . Ii vin din toate partile, ca lacustele, si omul cauta febril sa se apere (isi apara fata, mainile, parul, anchiorul  s.cl.), sa ordoneze afluxul, ca un stat care incearca legi mai eficiente contra imigratiei abundente si, daca ea tot s-a produs, pentru asimilarea alogenilor. Primul lucru la care m-am gandit dupa ce l-am vazut mute pe Zizek a fost urmatorul: ar fi bine sa se controleze debitul ideilor asa cum se controleaza debitul gazului sau al apei potabile. Cand vin prea multe, uite ce fac din om. Zizek scrie cel putin doua carti pe an.

 

2. Zizek cu sonor. Sound-ul Zizek umple cu sens bataile moristei: zice ceva de „virciual”, „inteleciual”, „jarman uater-closat”, „froidian aparatus”, „sabgiactiviti” si scrie cu creta scartaita – „philo-sophy” – pe tabla. Un ghiet misal din sala ridica o problema. Cu deste neorasputinice, dand eject la confuji si la magari, Zizek tranchilizeaza chestiunea: n-amestecati, va rog, cum vaz ca faceti, „ghis trut” adica, cu „gheat trut”! Aghevarul ista, drajii miei, cu aghevarul salalant…

Si-n fond si la urma urmeai: se-i, mai baeti, hilosohiia?

 

* Zic „idei” doar asa, intr-o acceptiune usor generica si triviala: lui ii vin, desigur, lanturi silogistice de mare anvergura, concepte supraponerale, refutari si nuantari cu etaje, subsoluri si garaje.