Am impresia ca atunci cand foiletonistii „de dreapta” sunt in criza de subiecte au o singura solutie de avarie: sa il critice pe Marx. Asta se intampla cu atat mai des cu cat, pe cealta parte, foiletonistii de stanga nu dau dovada de un tic simetric, nescriind periodic, ritualic si identic despre cum tarana l-a inghitit o data pentru totdeauna pe Adam Smith.

Ultimul exemplu de pana acum mi-l da Teodor Baconsky, in articolul din „Cotidianul” „Inapoi. La Marx”.

Eseul dlui Baconsky are insa o particularitate curioasa: omul negativeaza marxismul si pe Marx, dar… nu se intelege de ce. Respectiv, propozitiile cu care le Teodor Baconsky isi umple articolul intra intr-o evidenta dispunere schizofrenica: cu exceptia catorva clisee obosite privind sinonimia marxism-„comunismul real”-mostenirea leninista, argumentele sunt impotriva tezei.

Iata cum arata argumentele dlui Baconsky:

„Studii ale Natiunilor Unite arata ca 2% din populatia mondiala concentreaza peste 50% din bogatia globala, in vreme ce jumatate din omenire detine un singur procent. Asemenea statistici, discret vehiculate, corespund unei realitati sociale cu potential exploziv.”

„Noile tehnologii, circulatia capitalurilor, ridicarea barierelor protectioniste, delocalizarea marilor companii ori investitiile directe au generat noi standarde de prosperitate si in fostele colonii, traditional lipsite de burghezie autohtona. Iata insa ca acest „paradis“ (reflectat de pilda prin succesul industriilor de lux in Asia, Pacific si golful Persic) nu-i convinge pe nenumaratii perdanti ai globalizarii: circa trei miliarde de indivizi care muncesc degeaba si traiesc mizerabil in cercul vicios analfabetism-subdezvoltare.” (subl. mea, M. I.)

„Ca intotdeauna, saracii planetei nu se pot emancipa pe cont propriu.”

„Cata vreme capitalismul va produce doar bani, in detrimentul solidaritatii reale…” etc.