|
Anul Charles Darwin
şi ecourile sale
în România
2009 reprezinta, pentru evolutionism, un dublu eveniment: bicentenarul nasterii lui Charles Darwin (sarbatorit în februarie) si 150 de ani de la aparitia lucrarii fundamentale a naturalistului, „Originea speciilor“ (în noiembrie). Cele doua aniversari sunt marcate prin zeci de evenimente organizate în toata lumea; de asemenea, un prilej pentru promovarea unor programe si idei legate de educatia publica si de gândirea stiintifica.
1. Aniversarile Anului Darwin au parte, în România, de o mediatizare relevanta? Reprezinta ele evenimente si prilejuiesc organizarea unor evenimente accesibile pentru publicul larg?
2. Discutiile despre Anul Darwin ajung, de obicei, la conflictul insolvabil dintre creationisti si evolutionisti. Reprezinta aceasta directie o linie moarta si o trivializare a semnificatiei stiintifice a aniversarii?
3. Pe de alta parte, este un moment prielnic pentru o „ofensiva evolutionista“ ce reafirma ca exista un singur adevar – cel stiintific – si ca evolutia e o teorie stiintifica incontestabila, singura care explica aparitia omului (vezi Richard Dawkins în „Times Literary Supplement“, 11 februarie 2009). „Cel mai prudent lucru pe care îl poti spune despre teoria evolutionista e acela ca ea functioneaza. Toata lumea, cu exceptia pedantilor, merge mai departe si afirma ca aceasta e adevarata“, scrie Dawkins. Unde greseste Dawkins/unde gresesc cei care-i contesta argumentele?
4. Oricât ar fi de tentanta generalizarea, evolutionismul nu reprezinta, totusi, o filosofie sau o teologie. Unii teologi sustin chiar ca evolutionismul, depasindu-si competentele „tehnice“, a devenit o religie. E teoria evolutionista înzestrata cu instrumentele necesare/îndreptatita pentru a face speculatii despre originea omului si sensul acestuia în Univers?
5. În România teoria evolutionista a pierdut, în ultimii ani, tot mai mult teren în programele scoalre. Pentru manualele de clasa a XII-a, aceasta a fost eliminata, se pare, complet din programa scolara. Care ar fi explicatia acestei „reforme curriculare“ si ce consecinte ar putea avea un asemenea sir de decizii?
Minti confuze, forte proaspete pentru capsunari
CRISTIAN LASCU
geolog, redactor-sef al revistei „National Geographic România“
1. Cred ca dubla aniversare Darwin merita mai mult. Mi-ar fi plăcut sa se transforme într-o sarbatoare a stiintei, cu evenimente originale, olimpiade ale mintii, mai multe concursuri inventive pentru public si sesiuni pentru cercetatori. Tricouri cu imprimeuri evolutioniste simpatice, postere mari pe strada.
Câteva publicatii, precum „Evenimentul Zilei“, „Cotidianul“, „Dilema Veche“, „National Geographic“, „Geo“, spre cinstea lor, au acordat subiectului Darwin spatii mai generoase. TVR Cultural, Radio România Cultural – deasemenea. Cu toate astea, am observat ca multe canale media au manifestat o rezerva, am avut chiar sentimental unei cenzuri, desigur, nu una impusa, ca pe vremuri, ci un fel de autocenzura, posibil pricinuita de ignoranta sau de fundamentalismul unor redactori, de convingerea lor ca, vorbind despre Darwin, îl supara pe Dumnezeu sau deranjeaza un auditoriu evlavios si antidarwinist. De exemplu, la Radio România Actualitati am avut ocazia sa-l aud pe Dan Puric, personalitate carismatica, anatemizându-l pe Darwin, dar în ziua Darwin din februarie
n-am auzit si ceva pro-Darwin.
2. Disputa cu creationistii este sterila si umbreste mesajul luminos al evolutionismului. Putem vorbi mult si bine, cu felurite argumente, dar prea putini creationisti vor fi convertiti. Pentru ca, din cât mi-am dat seama, rareori discutia este una de doctrina, de idei. E vorba de obicei despre persoane care nu si-au învatat bine lectiile de fizica, biologie, chimie sau au lipsit de la ele. O lene a mintii. E foarte simplu sa lasi pe seama lui Dumnezeu, a scripturii complexele probleme ale devenirii materiei, ale universului, ale originii omului. Eu am încercat sa citesc carti de creationism stiintific, dar nici acolo nu am dat de un crez creationist, ci de capitole consacrate negarii unor afirmatii-cheie ale stiintei. Pentru mine, ca geolog, printre cele mai socante dintre acestea erau demonstratiile care încercau sa nege validitatea metodelor de datare stratigrafica si izotopica, pentru ca evolutia Pamântului sa încapa în cei 6000 de ani biblici. Toata geologia, dar si paleontologia, arheologia, antropologia sunt desfiintate. Am vorbit cu cercetatori seriosi, unii dintre ei români, foarte performanti în institute si universitati straine, si pe ei de mult nu-i mai preocupa aceasta disputa, o considera pierdere de vreme.
3 Pentru a-l contrazice pe Dawkins ar trebui mai întâi sa-i citesti si sa-i întelegi cartile. Acest lucru nu este la îndemâna oricui. Nu numai la noi, dar si în lumea larga.
În SUA, repetate anchete Gallup arata ca procentajul de americani care cred în ideile evolutioniste este în mod constant undeva sub 30%, de 15 ani încoace. Iar în tara aceea stiinta este la loc de cinste, ca nicaieri în lume, iar informatia stiintifica circula în forme variate si atractive.
4. Orice idee, inclusiv una stiintifica, se poate transforma în religie atunci când este sustinuta dogmatic, fara a fi supusa criticii pe baze stiintifice, fara a fi confirmata mereu de faptele de observatie, de experimente, uneori de aplicatii.
Teoria relativitatii a fost pusa sub semnul îndoielii, dar dupa mai bine de un secol, iata, descoperirile din domeniul fizicii si ale cosmologiei o confirma. Dincolo de încarcatura filozofica a evolutionismului stau consecintele lui extem de concrete. Este la temelia geneticii, cu extraordinarele ei aplicatii, a antropologiei moderne, a metodelor de formare si îmbunatatire a raselor de animale. În ceea ce priveste omul, dupa parerea mea evolutionismul are meritul ca îl pune la locul lui, în lumea animala, supus acelorasi legi ce guverneaza viata. Omul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, scopul suprem al creatiei, este cel care, în numele antropocentrismului inoculat mai ales de religie, încearca sa eludeze selectia naturala si echilibrele ecologice, este cel ce epuizeaza nechibzuit resursele planetei.
Asemenea sindrom a fost altoit pe culturi occidentale crestine. Cele care, între altele, cu crucea în mâna, au decimat indigenii celor doua Americi – popoare care, dupa cum se stie, aveau o mult mai înteleapta întelegere a raportului om-natura.
5. Reforma curiculara la care va referiti este o consecinta logica a derapajului statului nostru dinspre laic spre ortodox. În sondaje, biserica este cea mai bine creditata dintre institutiile statului. Desi în trecutul comunist a fost colaborationista, iar dupa revolutie nu s-a remarcat ca un motor al progresului ci, dimpotriva, ca o institutie care cere societatii mai mult decât ofera. Biserica este acum nelipsita de la tot felul de evenimente, merge la brat cu politicienii zilei, iar alaturi de sex si violenta beneficiaza de o prezenta copioasa în media. Escrava Isaura, modelul sud-american prognozat cu vreo 15 ani în urma de Andrei Cornea. Cauza ar trebui sa fie legata de faptul ca peste 60% din
populatie locuieste în mediul rural si este mai înapoiata economic si cultural, mai ales în Valahia si în Moldova. Acolo este însa, dupa cum se stie, si cel mai constiincios electorat. Ce legi ale învatamântului vreti sa voteze niste politicieni paralizati de numarul malefic 666 si care au nevoie de oameni usor de manipulat si îndoctrinat? Pe termen lung, asemenea masuri vor contribui la procesul început deja cu spor în ultimii ani, de declin al învatamântului românesc. Un numar redus de elevi cu pregatire solida vor fi suficient de performanti pentru a se realiza profesional în strainatate, în timp ce o masa amorfa de elevi, în nici un caz evlaviosi, ci doar cu mintea confuza, vor perpetua culesul de capsuni.
Teorie stiintifica vs. teorie nestiintifica
Drd. MONICA DAVID
Cercetator stiintific, Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Agricultura, Fundulea
1. În acest an, întreaga lume civilizata celebreaza impactul pe care l-au avut ideile lui Darwin asupra biologiei si a numeroase alte discipline. Conceptul de evolutie prin selectie naturala a lui Charles Darwin este una dintre cele mai revolutionare idei stiintifice ale tuturor timpurilor si a schimbat radical întelegerea biosferei si a locului omului în natura.
Anul 2009 gaseste România într-o ipostaza jenanta prin faptul ca în scoli teoria evolutiei nu este studiata, iar cercetarea stiintifica sufera un declin din ce în ce mai puternic în fiecare an. Fara aceste doua elemente, educatie si stiinta, o tara nu are nici o sansa sa se dezvolte economic si sa progreseze. Stiinta este unul dintre domeniile cele mai putin mediatizate în România, precum si celelalte evenimente legate de ea, cum ar fi si anul Darwin.
2. Evolutionismul este functional în multe domenii ale stiintei si sustinut de argumente si dovezi stiintifice. Creationismul nu este o stiinta, ci doar o credinta ce presupune existenta unui Dumnezeu care a creat într-un mod miraculos formele de viata. Dupa ce Charles Darwin a vorbit în „Originea speciilor“ (1859) despre evolutia naturala a formelor de viata, creationismul a început sa piarda teren. Oamenii de stiinta au acceptat deja o forma de evolutie biologica, în majoritatea lor, pe la finele deceniului 7 al secolului al XIX-lea. Jacques Godbout spunea ca „trebuie amintit elevilor ca dusmanii credinciosilor sunt în primul rând microscopul si telescopul“. O teorie stiintifica nu ar trebui pusa pe aceeasi balanta cu o teorie nestiintifica. Cunoasterea este un element esential al educatiei si este importanta pentru orice individ, indiferent daca acesta este credincios sau nu. Orice persoana preocupata de stiinta nu trebuie sa introduca propriile credinte în cursul unui demers stiintific decât cu riscul de a-l afecta si falsifica pe acesta din urma.
3. Evolutionismul nu este nici filosofie si nici teologie. Este o teorie stiintifica si ca oricare alta teorie sustinuta stiintific încearca sa ofere explicatii bazate pe probe. Ea nu face speculatii despre originea omului si sensul acestuia în Univers. Paleontologia, genetica, anatomia comparata si multe alte discipline stiintifice aduc în permanenta dovezi în sprijinul acestei teorii. Ce semnificatie acorda oamenii evolutionismului, ramâne la libera lor alegere.
4. Aceasta teorie este una dintre singurele teorii stiintifice care explica o multitudine de mecanisme din mai multe domenii. Un exemplu practic este domeniul de ameliorare a plantelor si animalelor, unde cercetatorul este obligat sa faca însasi selectia, apoi încrucisarea, rezultând hibrizi si specii noi. Ameliorarea urmeaza mecanismele procesului natural de selectie si de aparitie a unui individ nou, numai ca selectia este facuta de catre om. Triticale este o astfel de noua specie de cereale aparuta prin încrucisarea dintre grâu si secara. Datorita unor mecanisme de selectie îndelungata, Triticale a ajuns sa fie cunoscuta pentru productia de boabe, pentru biomasa si pentru multiplele sale întrebuintari. Acesta este un bun argument ca evolutia exista si functioneaza.
5. Ca cercetatoare sunt indignata de modul în care evolueaza situatia în România, legata de cercetarea stiintifica. O tara nu se poate dezvolta fara cercetare proprie si fara stiinta. Educatia noilor generatii de tineri ar trebui privita cu mai multa seriozitate de catre autoritatile implicate, care sunt abilitate sa avizeze un manual nou sau o programa scolara. Exemplul acelei carti de biologie creationiste, „Biologie clasa a IX-a – Maiestrie si stralucire divina în biosfera“, este o rusine pentru România, care pretinde ca este un stat membru al Uniunii Europene, unde teoria evolutiei ocupa un loc central în programele scolare. Cu atât mai mult cu cât exista si o rezolutie a Consiliului Europei, nr. 1580 din 2007, care îndeamna statele membre sa promoveze evolutionismul în programele scolare si sa nu permita predarea creationismului la disciplinele stiintifice. Tinerii care au fost pusi în postura nefericita de a participa la ore de biologie în care li s-a predat creationismul vor fi pur si simplu mintiti si privati de sansa de a cunoaste si de a întelege esenta stiintei si frumusetea ei. Consecintele sunt evidente atât pentru prezent, cât si pentru viitor, atâta vreme cât tinerii sunt îndoctrinati religios în scoli, cu toate ca apartinem unui stat secular, cel putin pe hârtie. Situatia este dramatica pentru învatamântul românesc atunci când, la ora de biologie, se preda dupa o carte avizata de Ministerul Educatiei în care apar enunturi de genul: „Sa spiritualizam informatiile despre „scleroti“, care în faina fac „rau“, dar în medicina „bine“„ sau „Cunostintele de biologie te vor ajuta sa vezi, sa auzi, sa afirmi ca fiecare celula, fiecare frunza, fiecare insecta sau oricare organism striga prin limbajul complexitatii: „Dumnezeu m-a creat!“„.
De la teorie stiintifica la ideologie
ANA PETRACHE
epistemolog
1. Ce însemna ca un eveniment stiintific este accesibil publicului larg? Un eveniment stiintific daca vrea sa fie unul ce tine de cercetare si de mediul academic, nu va fi niciodata prea accesibil. În mediile interesate se stie – de exemplu, se organizeaza de catre Facultatea de Biologie în colaborarea cu Facultatea de Filosofie în luna noiembrie conferinta „Darwin, evolutia speciilor si gândirea evolutionista“. În plus, scolile de vara pe filosofia stiintei, din acest an, au ca tematica probleme legate de evolutionism. Daca popularizarea evenimentelor tine de mediul prin care sunt prezentate, am vazut în presa scrisa si pe Hotnews niste articole despre Darwin, dar limbajul continuua sa fie unul specializat.
2. Contrar majoritatii opiniilor, aceasta nu este o distinctie exclusiva, exista si o varianta de mijloc a creationistilor evolutionisti, cum ar fi parintele Pierre Teilhard de Chardin, calugar iezuit si cercetator în geologie, care plaseaza omul, creat de Dumnezeu, ca si întreagul regn viu, într-o continuua evolutie, biologica, dar si spirituala. Exista un conflict, pus în scena cu grija, între evolutionisti si creationisti, dar acesta este unul ideologizat, fiecare parte încearca sa convinga ca paradigma sa este mai încapatoare, pentru fapte si pentru adepti. Miza acestui conflict este de natura politica – strângerea de voturi, de pareri pro, si nu aflarea adevarului. Asumtia celor doua grupuri este ca ele au de la început acces la acest adevar.
3. Din contra, un om de stiinta respectabil nu va pleca niciodata de la premisa ca are acces la adevar. El poate doar spera ca se apropie de adevar în urma cercetarii pe care o efectueaza, daca aceasta speranta poate fi importanta pentru mecanismele motivationale ale cercetatorului, ea este lipsita de importanta pentru programul de cercetare ca atare. Prima conditie a constituirii teoriilor stiintifice în general, si a celor biologice în special este salvarea fenomenelor observabile. O teorie este corespunzatoare daca poate oferi explicatii pentru toate datele observationale. Daca anumite observatii nu pot fi cuprinse în teorie, aceasta trebuie rafinata, daca alte date contrazic în mod explicit teoria avem un motiv suficient pentru a o înlocui cu o alta mai buna. Evolutionismul vazut ca o teorie în biologie, si nu ca o paradigma de cercetare, se afla la Darwin si se afla si acum într-un stadiu care ofera numeroase explicatii, dar care lasa multe alte lucruri neexplicate (cum se modifica ADN-ul ca sa permita evolutia speciilor, de ce apar constiinta de sine, limbajul si gândirea tocmai la om, cum au aparut primele forme de viata, din care au evoluat celelalte?). Creationismul nu are pretentia de a se constitui într-o teorie stiintifica, asa ca încercarea de o infirma devine superflua.
Articolul lui Dawkins este de fapt o recenzie elogioasa la cartea lui Jerry Coyne, „Why evolution is true?“. Miza articolului, dincolo de publicitatea inerenta, „în breasla“, este respingerea a trei tipuri de argumente ce se ridica împotriva ideei ca teoria evolutionista este adevarata.
a. Argumentul relativist, potrivit caruia punctul de vedere stiintific este doar un punct de vedere printre altele, aceasta perspectiva fiind la fel de discutabila ca opiniile politice sau gusturile muzicale. Dawkins se pricepe foarte bine sa descurajeze acest argument, prezentând cazuri concrete, în care toti oamenii, inclusiv antropologii relativisti, vor prefera predictiile si regularitatiile stiintei celor ale vrajitorilor.
b. Argumentul de tip filosofic, potrivit caruia teoriile stiintifice nu sunt decât conjecturi, ipoteze de lucru, care uneori au succesul de a nu fi infirmate. Îmi e foarte greu sa înteleg, altfel decât apelând la motivatii extra-rationale, de ce o persoana poate sa ia mecanica cuantica sau teoria Big Bangului ca pe niste ipoteze de lucru, dar vrea neaparat ca teoria evolutiei sa fie considerata adevarata. A considera o teorie adevarata este o asumptie realista foarte puternica, la care nimeni nu e obligat de argumente rationale sa adere. În plus, a te plasa într-o astfel de pozitie înseamna a privi istoria stiintei ca o lunga lista a esecurilor, din care numai ultima teorie a supravietuit. De fapt, avem de a face cu o paradigma evolutionista de gândire si aici, numai cele mai puternice teorii au supravietuit. Cele mai puternice nu înseamna nici cele adevarate, nici cele cu mai multe argumente, ci acelea care au fost mai bine promovate social. Ori, aceasta pozitie este contestata de contraexemple istorice, cum ar fi cazul conceptiei heliocentrice a lui Aristarh, ce a trait în secolul III î.Hr, dar care în pofida argumentelor de natura stiintifica nu a reusit sa îsi convinga contemporanii, iar ideea heliocentrica a trebuit sa mai astepte înca 17 secole pâna la Copernic pentru a fi acceptata. Rezumând, nu putem sustine ca cele mai bune teorii stiintifice supravietuiesc totdeauna, iar pozitia realista este o asumtie metafizica foarte puternica.
c. Argumentul ignorarii creationismului, de tipul pâna si episcopii si Papa iau în serios teoria evolutionista, deci dezbaterea nu e necesara, pentru ca nu mai exista adepti seriosi ai punctului contrar. Drept contraargument, Dawkin foloseste statisticile pentru a arata ca exista multi oameni care se opun teoriei evolutioniste si predarii ei în scoli. Cum am aratat deja, stiinta nu evolueaza prin acordul majoritatii; faptul ca un episcop crede în teoria evolutionista nu este un argument pentru eficienta teoriei. La fel, nu este nici un contra-argumet pentru falsitatea ei faptul ca exista indivizi care nu cred în ea.
Ideea ca numai faptele conteaza într-o teorie nu este nici ea exacta, ele conteaza, dar a stabili ce reprezinta si ceea ce nu reprezinta un fapt este stabilit în urma unui proces de decupare a realitatii, pe care teoria-mama o stabileste. Însasi teoria pe care Darwin o prezinta în „Originea speciilor“ este mai mult un concept fecund, care, luat singur, nu duce la predictii si la solutii explicative. Ideea selectiei si supravietuirii celor mai adaptati nu poate sa faca predictii, spunând care dintre speciile prezente va supravietui. Doar în contextul dezvoltarii biologiei moleculare ideile darwiniene pot fi folosite în construirea unor teorii mai precise si mai rafinate, cu valori explicative.
4. Raspunsul la întrebari cum ar fi de unde vine omul si de ce este el aici a excitat imagintia multora, iar pretentia de a fi dat un raspuns definitiv este o tentatie în fata careia e greu sa rezisti. Nu cred ca trebuie sa negam stiintei, din principiu, posibilitatea de a da raspunsuri la astfel de întrebari, dar nici sa nu ne aruncam asupra primei conjecturi, ridicând-o la nivel de dogma. Teoretic, nici o teorie stiintifica, fiind doar o simpla ipoteza, nu are instrumentarul necesar pentru a raspunde la probleme metafizice. Aceasta este si miza separarii între stiinta si metafizica, independenta celor doua domenii. Ar fi însa schizofrenic si alienant daca am lasa stiintei doar predictiile eficiente, iar filosofia sau teologia s-ar apuca sa teasa mituri, absolut independente de ceea ce sustin aceste încercari explicative stiintifice. Evolutionismul a devenit o paradigma de gândire, plasându-te în cadrul ei înseamna a adera la un set de valori, ce depaseste teoria expusa de Darwin în „Originea speciilor“ si domeniul strict al biologiei – de exemplu, exista o maniera evolutionista de a face studii culturale si o maniera evolutionista de a face epistemologie. Caracterul ei paradigmatic nu apropie teoria initiala de adevar, dar o face sa fie mai înclinata catre interpretari filosofice. Aceste interpretari nu sunt mai justificate decât era metafizica aristotelica de catre fizica aristotelica, în gândirea scolastica.
5. Teoria evolutionista a suferit de o instrumentalizare ideologica din partea comunistilor, ateilor, materialistilor, cât si din partea taberei opusa a fascistilor. De la aceasta folosire ilicita i s-a atras mare parte din faima. Celalalt revers al monedei este demonizarea teoriei, din partea celor care resping ideile de mai sus, în numele crestinismului. Ambele folosiri ale teoriei sunt mitologizante si departe de miza stiintifica. Acesta este poate cazul cel mai celebru în care posibile interpretari filosofice, coerente cu o anumita paradigma, duc la acceptarea sau respingerea unei terorii stiintifice datorita unor preferinte asupra unei tabere de interpretare. Ar trebui curatata teoria evolutionista de utilizarile ei nelegitime si ar trebui eliminate generalizarile pripite pornind de la niste fapte care, cel mai adesea, nu sunt întelese de profani. Profesorii de biologie si programele scolare la aceasta disciplina sunt datori sa prezinte elevilor marile ipoteze care ghideaza cercetarea într-un domeniu, accentuând în acelasi timp formarea unui spirit critic, trasatura distinctiva a spiritului stiintific.
Pledoarie pentru o viziune mai larga
BOGDAN DUCA
politolog si teolog
1. Fiecare an este dedicat, prin bunavointa ONU sau a cine stie carei alte organizatii internationale, unei personalitati, unui eveniment sau unui fenomen care, cred organizatorii, merita atentia publicului larg.
Anul Darwin este un asemenea exemplu. Exista fonduri alocate pentru organizarea evenimentelor din cursul acestui an, exista institutii si organizatii dispuse sa acceseze aceste fonduri. Si aici în tara, ca si orice alt colt al lumii. „Reusita“ (consemnata de obicei prin gradul de mediatizare, caci banii oricum sunt cheltuiti într-o logica non-profit) depinde de felul în care acest eveniment poate fi facut interesant sau nu. Nu stiu daca anul Darwin se va bucura de un mare rasunet în Cehia sau în Bulgaria, dar în România mediatizarea lui este destul de puternica. Secretul? Cei dispusi sa se ocupe de accesarea fondurilor si organizarea evenimentelor sunt domnii grupati în doua sau trei ONG-uri „libere de constiinta“ si reprezentati de unul si acelasi activist vocal, domnul Remus Cernea. Iar cum domnul Remus Cernea este el însusi un personaj de eveniment, foarte probabil si anul Darwin va fi un eveniment destul de bine mediatizat.
2. Darwinismul este reprezentativ pentru evolutionism cam în aceeasi masura în care teoria conform careia lumea a fost creata de Dumnezeu în 6 zile de câte 24 de ore mai este reprezentativa pentru creationism. Ambele teorii, atât evolutionismul cât si creationismul, sunt paradigme vii si implicit evolueaza. Desigur ca dezbaterea dintre teorii ramâne, dar este din ce în ce mai mult o dezbatere a forurilor stiintifice, fiind straina de atmosfera gen „procesul maimutelor“.
Daca mai exista puseuri polemice, ele sunt motivate de ratiuni deloc epistemice. Crestini dispusi sa faca Biblia „guler“ oricarei persoane mai putin dornice sa o interpreteze ad-litteram au existat, exista si vor mai exista. Iar reciproca este valabila. Nu întâmplator cei care se ocupa de organizarea anului Darwin la noi sunt cei care s-au facut remarcati în campanii agresiv anticrestine de-a lungul ultimilor ani, semn clar, dupa modesta mea parere, ca anul Darwin este vazut de ei ca un soi de bazooka (cu finantare ONU) ce poate fi folosita împotriva crestinismului (si a religiei în general) din România.
3. Citatul propus de dumneavoastra din Richard Dawkins apara nestiintific caracterul stiintific al teoriei evolutioniste, caracter necontestat de nimeni (sau poate doar de catre talibani). Nici Biserica nu neaga caracterul stiintific al evolutionismului si nici nu contesta aceasta teorie în ansamblul ei. Ceea ce trebuie afirmat este un lucru de bun-simt: aceasta teorie este... o teorie, si nu o teorema. Si categoric nu este o axioma. Acest lucru trebuie sa ne determine sa o lasam în seama oamenilor de stiinta, în ciuda tentatiei de a o transforma într-un instrument politic. Acelasi lucru este valabil si pentru teoria creationista.
Eu nu sunt om de stiinta, ci teolog. Ca teolog sunt un om credincios si cred în Dumnezeu pentru simplul motiv ca vorbesc cu El în rugaciune. Ca urmare, credinta mea ma face imun la genul acesta de dezbateri cu oul si cu gaina. Dar mai sunt, prin voia lui Dumnezeu si prin pregatirea profesionala, si politolog. Ca om interesat de fenomenul politic nu pot sa nu neg o evidenta: ideologizarea unei teorii stiintifice, ceea ce presupune implicit dogmatizarea ei, este un rau cu inevitabile consecinte sociale.
Bisericii din Apus i-a placut sa îsi ideologizeze viziunea stiintifica (preluata mai mult de la Aristotel si grecii antici decât din Biblie). Aceasta a dus la arderea unor oameni pe rug (nu atât de multi pe cât se crede, dar totusi...), la arestarea altora si la interzicerea gândirii libere în domenii în care Dumnezeu însusi ne-a oferit libertatea de reflectie.
Când a aparut darwinismul, acesta a fost instrumentalizat la rândul lui justificând „stiintific“ atât crimele bolsevice, cât si masacrele naziste. Darwin transformat în axioma a fost motivatia stiintifica a Gulagului si a Holocaustului, fapt despre care ar cam trebui sa vorbim în acest an comemorativ.
4. Nu stiu în ce masura ar putea fi considerat evolutionismul o teologie. În mod cert el poate fi ideologizat si a si fost ideologizat (cum am aratat mai sus). Iar ideologiile sufera de acest blestem: oricât de ateiste ar fi (doctrinar vorbind), sunt... religii. Ele solicita de la cei fideli lor daruire religioasa, solicita sacrificiu chiar. Dar, spre deosebire de religiile autentice, nu au nici cel mai mic sentiment al... tolerantei (desi folosesc abuziv de des acest cuvânt). Si, spunând aceasta, ma gândesc la agresivitatea fundamentalista a militantilor pro-Darwin (cum as putea sa îi numesc altfel? – „liberi de constiinta“, dupa un ONG reprezentativ pentru ei) în fata propunerii unei alternative creationiste în studiul biologiei din România. Sau ma gândesc la o memorabila „recomandare“ cu privire la creationism, a Consiliului Europei de anul trecut, text demn de raporturile interne ale oricarui partid comunist, dar care nu face deloc cinste unei institutii ce pretinde ca apara între altele si valorile tolerantei.
5. În România evolutionismul a fost pâna în decembrie 1989 axioma. El era argumentul stiintific menit sa justifice constructia filosofica perfecta a materialismului dialectic. Era firesc ca, dupa decembrie 1989, majoritatea cadrelor didactice care predau biologia sa nu se poata adapta unei viziuni stiintifice mai largi. Am amintiri amuzante cu profesoare de biologie care nu considera o problema sa fie foarte bune credincioase ortodoxe fara sa vada o incompatibilitate între acest fapt si propria lor programa scolara.
Dar douazeci de ani de libertate au fost, cred eu, suficienti pentru depasirea acestei carente. Ca urmare, tendinta de a prezenta evolutionismul ca o teorie si nu ca lege imuabila a stiintei este una fireasca si, din punctul meu de vedere, una ceruta imperativ chiar de valorile (abia acestea imuabile!, ale) democratiei.
|
