O intamplare… cu pensia

Dan Berindei

Am trecut printr-o intamplare neplacuta. In ziua de pensie, am primit doar talonul pe care aparea indicatia Cont RNCB. Tanarul postas n-a putut sa ma lamureasca, spunandu-mi doar ca pentru respectivul talon nu primise si suma aferenta pentru a fi distribuita! Am inceput „batalia“ recuperarii a ceea ce mi se cuvenea. De la o cunostinta contabila am aflat ca RNCB era un indicativ pentru Banca Comerciala Romana.

Totodata, inainte de a ma duce la filiala bancii din apropierea locuintei mele, am incercat sa iau legatura cu Casa de Pensii. Telefonul la care am accesat era cu 031 si taxat pe minute si secunde, dar era si „robotizat“! Robotul mi-a raspuns dandu-mi indicatia ce cifra sa mai formez, dupa numarul de telefon, pentru a avea acces la sectorul ce ma interesa. Am facut acest lucru. A sunat de cateva ori si o voce inregistrata mi-a recomandat sa am putina rabdare. Am avut rabdare, dar dupa vreo 2-3 minute legatura cu linia sectorului respectiv s-a intrerupt automat si din nou vocea suava a robotului mi-a dat indicatia cu cifrele privind sectorul dorit... si tot asa, am repetat experienta de vreo patru ori, pana cand... am renuntat. In ziua urmatoare, m-am deplasat la fialala BCR. Intampinat cu deferenta, am fost intrebat daca eu am cerut ca pensia sa-mi fie virata spre aceasta banca. Am raspuns, conform realitatii, ca nu am cerut acest lucru, ceea ce era perfect adevarat. Timp de vreo trei sferturi de ora, cu multa amabilitate, functionari ai filialei au incercat sa deslege misterul, cautand contul cu pricina, pentru a mi se spune apoi ca nu exista o astfel de pensie virata la ei si ca nici nu s-ar fi putut, fara ca eu sa solicit acest lucru, ceea ce, de altfel, era perfect logic! M-au trimis la posta, ceea ce am si facut, cautand la oficiul respectiv responsabila cu pensiile. Cu amabilitate - dupa ce statusem la rand pret de vreo douazeci de minute - a incercat sa clarifice misterul si mi-a dat un raspuns hotarator. Respectivul talon venise de la Casa de Pensii! Multumita unui prieten, detectat intre timp, am reusit in a cincea zi de asteptare sa ajung - ocolind robotul! - sa prind un capat de fir la Casa de Pensii, iar pensia am recuperat-o efectiv in cea de-a saptea zi de asteptare! In toate acele zile, m-a preocupat staruitor un gand, care nu ma paraseste nici astazi. In ceea ce ma priveste, am putut, din punct de vedere material, sa fac fata acestei intarzieri, dar necontenit mi-a fost gandul la colegi ai mei de varsta, batrani si bolnavi si neavand pe cineva in preajma lor. Ce au facut ei intr-o astfel de situatie, pentru mine de nervi si intarziere neplacuta, pentru ei de lipsa tragica timp de o saptamana a bazei lor de existenta (oare ar fi putut ei rezolva „impasul“ in acea saptamana?!). Nu cred ca a fost vorba, in ceea ce m-a privit, de o sicana personala, ci de munca prost facuta, de lipsa de grija, dar cum a facut fata un batran neajutorat la o astfel de situatie si prin ce a trebuit sa treaca? Pentru mine situatia neplacuta este acum depasita, dar gandul la ceilalti nu ma mai paraseste! Omenirea a facut progrese incredibile. Zburam cu rachetele si avionul a devenit astazi aproape... o bicicleta, prin „mobile“ si email-uri putem fi in legatura cu cele mai indepartate puncte ale globului. Multi beneficiaza de bunastare, dar cu mult mai multi duc o viata grea, uneori chiar mizera, in marginea umanului. Nu ne-am facut mai buni, ci dimpotriva. Grija pentru cei lipsiti este indeobste de fatada sau electorala. Se adauga la aceasta „magma birocratica“, apasatoare pentru toti, dar mai ales pentru cei mici si apasati de griji. Am fost si eu temporara ei victima, dar de cei care se gasesc intr-o situatie cu mult mai grea cine o fi avand grija, in afara lui Dumnezeu?!

:::Editor: Fundatia Culturala Romana ::: Presedinte: Acad. Augustin Buzura :::
::: Layout: Nicu Ilie ::: Design: Dobreperun Media ::: Content manager: Puiu Ionut Doru :::

vizite