|
» dosar
xXx Consumatorul de pornografie Viviana Musa
PR, Editura TREI
Nu se exprima prin pornografie nimic mai mult decat ceea ce exista deja în cinematograful psihic. Atitudinea fata de pornografie este atitudinea fata de propriile fantasme. Interzicerea accesului adultilor la pornografie se face din intoleranta la propriile dorinte, din frica de a fi parasit al celui care interzice si neputinta aceluiasi de a pricepe ca a fantasma nu e totuna cu a pune în act. A ascunde cu forta o dorinta consuma mai multe resurse decat a tolera existenta ei.
Se poate „consuma“ pornografie cu clasa sau marlaneste, moderat sau excesiv. Consumul manierat presupune intimitate si toleranta de sine în atari conditii. Consumul marlanesc presupune prostie si perversitate. Un criteriul al marlaniei este expunerea neaccidentala a copiilor la pornografie – si ma refer la afise, teancuri de reviste si casete porno la vedere, limbaj si gesturi obscene în prezenta copiilor. Alt criteriu al marlaniei este obscenitatea afisata fata de un adult care refuza acest gen de comunicare. In limitele laxe ale sanatatii psihice, un adult ar trebui sa fie în masura sa decida pentru el ce vrea si ce nu vrea sa vada si sa faca si, în acelasi timp, sa nu se lase prea usor ranit psihic de contactul cu sexualitatea exhibata a altui adult. Refuzul sau acceptarea constienta a unui atare schimb ar putea sa fie instrumente la îndemana oricarui adult. Nu sunt.
Excesul de consum pornografic pune în pericol dezvoltarea personala. E de dorit ca placerea sa fie consumata prin sublimare. Mult mai frecvente sunt însa mimarile sublimarii: atitudinile scortoase de tata în curtea academiei.
Vanzatorul de pornografie. Sexualitatea este evident si o piata. Profitul în urma ei e enorm, iar dorinta de castig cu orice pret si placerea înselaciunii fac posibil abuzul si totodata ofera scuza condamnarii ca întreg a pornografiei. Un adult predispus catre exhibitionism, care-si vinde la un pret corect imaginea, e clar altceva decat un adult vandut de un alt adult pentru profit.
Sexualitate si manipularea de masa. E posibila alaturarea, dar cine mai are atata putere si atata amploare a strategiei? Micul profit a înghitit marea stratagema.
Arta si pornografia. Arta are libertatea de a se folosi de imaginea a orice ca sa existe. E hilar, dar nu ilegal sa treaca drept arta ceea ce se va dovedi ulterior ca nu a fost pentru ca nu a rezistat în timp. Iau timpul ca fiind un criteriu ultim care da seama de neputinta noastra de a decide ferm si corect ce este sau nu este arta.
Desi poate fi traita intens, se stie deja ca nu se moare din rusinea de a fi fost contemporan cu artisti deceptionati de modul de receptare al operei lor.
Pauza. Sa revenim.
E bine totusi ca, cel putin din punctul de vedere legislativ, democratic, acesti artisti nu mai sunt arsi, jupuiti, împunsi cu furca, spanzurati de picioare în piata publica. Posesiunea acestei stari de fapt e însa fragila.
Perversiunea. Este de condamnat ceea ce presupune lipsirea de drepturi a cuiva. Daca cineva alege sa fie batut cu palma la fund în timpul actului sexual, e una, dar daca alege sa i se taie un brat în atari conditii, e alta. Avem nevoie sa fim protejati de noi însine, mai ales ca nebunia este contagioasa. Se poate întampla ca cei care sunt condusi de dorinta de a face perversiuni în conditii de intimitate sa devina victimele inocente ale celor care se comporta pervers. Nu e usor sa decizi limitele perversiunii de dormitor fata de perversiunea de salon – placere exprimata în mod acceptabil sau boala –, dar exista insule de întelepciune decizional sociala care ne fac sa speram ca la un moment dat am putea ajunge într-un punct cand ne vom mira duios de istoria noastra. Din fericire, si întelepciunea este contagioasa.
Eu, pornografia si erotismul. Am lucrat în asistenta victimelor traficului de persoane. Promovez colectia de carte EROSCOP a editurii TREI. Tolerez injuriile si complimentele ce mi se aduc din aceasta cauza. Consum si produc fantezie sexuala.
|
