Dmitri Miticov, Dmitri: genul cinic

Recomandare de ALEX GOLDIS

 

Cu Efectul de pelicula si Numele meu e Dmitri (2010) sau cu Dmitri: uite viata (2012), Dmitri Miticov se detasa cu greu de stilul biografist-minimalist patentat de Sociu-Khasis. Odata cu Dmitri: genul cinic, volumul cel mai recent, tânarul poet ridica dintr-odata stacheta: aparent disparate, notatiile cotidiene se organizeaza de data asta intr-un scenariu dominat de concepte precum „etic“, „estetic“ sau „cinic“. Din aplicarea lor unor felii de viata nu rezulta insa nimic programatic sau strident, ci ironia melancolica a celui care mai cauta zone autentice si vii intr-o societate tot mai sterila si uniformizanta, in care „Trec ani si intr-o zi se intâmpla ceva extraordinar“.

 

Dmitri Miticov, Dmitri: genul cinic, Cartea Româneasca, Bucuresti, 2015, 56 p.

%d blogeri au apreciat: