Archive for iunie, 2015:

O poveste feminină

 

Cunoscută ca regizoare de teatru multimedia, Carmen Lidia Vidu pregăteşte o nouă premieră la Odeon. Din 19 iunie, Teatrul Odeon şi Asociaţia Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului prezintă primul spectacol din cadrul proiectului Surorile Heddei, curatoriat de Cristina Modreanu şi susţinut de Ibsen Scholarship. Eu. O casă de păpuşi, un mix emoţionant din Ibsen, film noir şi muzică live, este viziunea lui Carmen Lidia Vidu asupra clasicei piese O casă de păpuşi de Henrik Ibsen. O femeie singură în scenă îşi aminteşte. Lumea senzaţiilor trăite de ea se naşte din proiecţii video vibrante, dinamice, care spun o poveste fascinantă. O soprană cântă ceea ce ea nu poate spune. Vocea unui bărbat apare din când în când, ca o amintire. Cu o atmosferă hipnotică, agresivă, dar şi poetică, spectacolul extrem de personal al lui Carmen Lidia Vidu este inspirat de personajul Nora din piesa O casă de păpuşi de Henrik Ibsen. Videoproiecţiile pe corp uman creează, pe rând, senzaţia de întinerire, de îmbătrânire, de „vizibilitate“ a simţurilor. „Videoproiecţia semnată de Cristina Baciu e bătaia de inimă a spectacolului. Partea vizual-sonoră dă tempo-ul de citire a spectacolului“, afirmă regizoarea.

Linia de producţie

 

A apărut volumul Linia de producţie. Lucrând cu arta în care Bogdan Ghiu are în vedere practicile artistice actuale, pe care le analizează şi le conceptualizează dintr-o perspectivă teoretică integratoare „cu totul neaşteptată“ – cea a traducerii generalizate. „Bogdan Ghiu propune metafora transversală a liniei de producţie de-a lungul căreia ne producem unii pe alţii ca societate împreună cu şi prin intermediul artefactelor noastre, în rândul cărora arta ocupă un loc decisiv, strategic“, se spune în comunicatul de lansare a cărţii (se pare că nu cea mai recentă, pentru că Bogdan Ghiu a mai lansat în aceste zile şi un manifest, Totul trebuie tradus. Noua paradigmă, la Cartea Românească, în acelaşi câmp teoretic, „care prelungeşte reflecţia asupra noţiunii de traducere, pe care o propune drept cheie de înţelegere a lumii contemporane).

Eveniment aniversar în premieră la Biblioteca Academiei Române

Din seria de evenimente care aniversează 25 de ani de relaţii diplomatice între Republica Coreea de Sud şi România în Cupola de la Biblioteca Academiei Române s-a vernisat într-un cadru festiv expoziţia artiştilor Chunghie Lee/Bojaghi &beyond şi Jiyoung Chung/Joomchi & beyond. Expoziţia este organizată de Academia Română, Secţia Arte, Arhitectură şi Audiovizual, prin curtoazia domnilor Acad. Răzvan Theodorescu, preşedintele secţiei, Acad. Florin Filip, directorul Bibliotecii Academei şi graficianul Mircia Dumitrescu m.c. A.R. în parteneriat cu Universitatea Româno-Americană din Bucureşti, Departamentul de Studii Asiatice, Centrul de Studii Româno-Coreene, şi sprijinul inegalabil al Ambasadei Republicii Coreea.

 

Expoziţia aduce în atenţia publicului lucrări de mare rafinament artistic, realizate cu migală, răbdare şi dăruire, purtând amprenta unor spirite creative, pline de gingăşie, seriozitate, gust şi în tendinţa curentului contemporan Craft & beyond. Chunghie Lee, mama, şi Jiyoung Chung, fiica, artişti care aşa cum au declarat “au găsit o comoară în tradiţia propriei culturi”.reuşesc să valorifice în propriile creaţii tot ceea ce strămoşii lor practicau ca meşteşug. Este vorba de tradiţia pânzei de împachetat Bojaghi şi tradiţia hârtiei manufacturiere Joomchi, o hârtie asemănătoare prin calităţile sale cu pielea, şi deseori cu mătasea deoarece este fabricat din scoarţă de dud.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Chunghie Lee, artist, profesor, în prezent predă cursul de Textile coreene, Bojagi & Beyond, la Rhode Island School of Design /Providence SUA. Tot ea ne mărturiseşte: “Bojaghi – ul realizat cu tehnica patchwork (bojaghi = material tradiţional coreean pentru împachetat) creat în urmă cu multe generaţii a fost o mare sursă de inspiraţie pentru mine. Aceste piese au ajuns la noi prin strămoşi, prin acele femei fără renume care în acele vremuri nu au beneficiat de timp liber, nu au fost independente, dar au îndurat propria condiţie prin credinţă. Folosind cu grijă resturile de materiale preţioase sau jucat cu formele şi culorile precum nişte copii, şi în mod firesc au creat compoziţii pline de puritate şi inocenţă. Lucrările mele plătesc tribut acestor strămoşi şi deseori încorporez fotografiile lor în compoziţiile mele ca un omagiu adus în cinstea lor. Eu văd acest “patchwork” ca o metaforă a vieţii umane. Ne putem asemăna cu acele piese mici de material ca oameni, singuri, fără rost, dar mâna divină ne aduce împreună într-o compoziţie frumoasă, care este încărcată cu armonie, plină de înţelesuri. Bojaghi, piesa tradiţională de împachetat, a fost utilizat atât în cadrul gospodăriilor obişnuite cât şi la curtea regală pentru a păstra, transporta sau acoperi lucruri de uz casnic sau cu ocazia unor ceremonii precum nunţile. Dimensiunea lor diferă, în funcţie de destinaţie (de la bijuterii până la lenjerie de pat). Acest meşteşug tradiţional al femeilor care încununează viaţa ca protecţie a devenit azi o sursă de inspiraţie pentru artiştii contemporani nu doar în Coreea ci şi în altă parte a lumii.”

 

Jiyoung Chung, artist şi curator, predă cursul de Joomchi & Beyond la Rhode Island School of Design /Providence SUA, Departamentul Continuing Education. E declară: “Interesul meu pentru arta coreeană tradiţională de realizare a hârtiei manuale Joomchi* m-a determinat să caut rolul femeii şi semnificaţia muncii în Corea în relaţie cu noi înşine dealungul civilizaţiei, iar apoi, să găsesc legătura dintre natură şi divinitate. Seria de lucrări “Whisper-Romance” a început în urma unei conversaţii cu tatăl meu când am citit un articol în care un fiu şi-a ucis părinţii. Tatăl meu a spus că «Acest lucru s-a întâmplat pentru că relaţia de bază s-a rupt.» Gândurile acestea au devenit fundamentul acestor serii de lucrări: faţetele unor relaţii rupte. Avem “şoptitori cai” şi “şoptitori câini” dar cred că avem nevoie şi de “şoptitori oameni” ca să vindecăm tot ceea ce a fost stricat în relaţiile noastre, cu oamenii natura şi divinitatea. Este important să ne fie reamintit cât de importantă şi valoroasă este viaţa noastră indiferent unde sau cum am fost crescuţi, sau în ce postură ne găsim pe noi înşine acum, când ne bucurăm din plin de viaţă. Găurile, straturile şi dispunerea liberă în lucrările mele reprezintă aceste conversaţii, şoaptele şi respiraţiile dintre ele.”


*JOOMCHI este o tehnică unică în tradiţia realizării hârtiei manuale coreene prin care se pot obţine texturi diferite utilizând doar apa ca mediu de intervenţie şi mâna prin care după diferite stadii de lucru se poate obţine un material asemănător pielii. Terminologia cuvântului provine de la “a face un joomoney (o “punguţă)”. Utilizarea acestei tehnici poate fi aplicată pe obiecte sculpturale, tridimensionale, fiind şi o nouă formă de pictură, sau material destinat design-ului, colajului, sau desenului, ori pentru realizarea unor obiecte uzuale (coşuri, lămpi, portofele, etc.)

A bătut gongul la Godot

…şi s-a dat startul celei de-a doua ediţii a festivalului de teatru destinat tinerilor actori – Hyperion iese la Godot. Luni dimineaţă, la festivitatea de deschidere, pe scena de la Godot Café-Teatru a păşit actriţa Maia Morgenstern – decan al Facultăţii de Artă Geo Saizescu, alături de domnul Vlad Leu – prodecan al aceleiaşi facultăţi din cadrul Universităţii Hyperion. Vădit emoţionaţi, cei doi mentori ai studentilor de la Hyperion s-au declarat încântaţi de reuşita evenimentului şi de seriozitatea cu care au răspuns studenţii acestei provocări de a păşi pe scena de la Godot, asumându-şi în mod responsabil participarea la competiţia dintre cele mai prestigioase şcoli de teatru din ţară.

“Sunt extrem de fericită şi extrem de emoţionată. Mi se pare foarte important să ne aflăm pe scena de la Godot Café-Teatru. Faptul că Facultatea de Arte de la Hyperion se află acum la Godot, mi se pare un vis devenit realitate. Godot Café-Teatru e mai mult decât o cafenea, este un current. E o speranţă, e un deziderat, e un formator de opinie, e un vector, un vârf de săgeată. Găzduieşte şi formează tinerii şi foarte tinerii artişti şi, de asemenea, creează un segment al publicului extreme de deschis, de special. Un public sincer, un public care iubeşte cu pasiune forma de spectacol viu, proaspăt, ce propune dezbateri, propune analize, propune implicare. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi făcut posibil acest lucru şi vă iubesc pe toţi!” – Maia Morgenstern

 

INVITATIE FINAL

Domnul Vlad Leu, prodecanul Facultăţii de Arte Geo Saizescu a subliniat faptul că munca actorului cu sine însuşi nu trebuie să se oprească odată cu terminarea studiilor universitare. “Profesionismul se clădeşte încet şi trainic, cărămidă după cărămidă, an după an, pentru tot restul vieţii. Dragostea pentru teatru, pentru artele spectacolului trebuie să rămână vie în inimile celor care şi-au ales această profesiune. Le doresc să nu trădeze şi să nu lase jos ştacheta performanţei artistice.”

Alături de dânşii au urcat apoi pe scenă Diana Dimian – directorul artistic al festivalului, împreună cu actriţa Adriana Trandafir, preşedinta juriului din acest an. Fiecare a mulţumit pentru iniţiativa şi susţinerea oferită de Godot Café-Teatru şi au încurajat tinerii artişti. Adriana Trandafir a încheiat “Actoria nu e o meserie, ci un blestem frumos”.

Componenţa juriului acestei a doua ediţii a festivalului de teatru studenţesc Hyperion iese la Godot este:

Adriana Trandafir – preşedinte juriu

Mihai Sofronea – regizor film

Anca Costeanu – regizor teatru

Geo Remeş – actor, gazda Godot Café-Teatru

Laura Vasiliu – actriţă

Marina Roman – critic de teatru, cronicar Yorick

Gabriel Fătu – actor, reprezentant al Comisiei de Cultură a Municipiului Bucureşti

 

Primul moment al zilei, conform programului, a fost un workshop cu tema “modul de a gândi în teatru” – susţinut de lect.univ.dr. Diana Dimian. Timp de 50 de minute studenţii şi masteranzii Facultăţii de Arte a Universităţii Hyperion ne-au încălzit cu o serie de exerciţii de arta actorului, toate având la bază atenţia, relaţia cu partenerul, concentrarea, controlul, dicţia, respiraţia şi coordonarea. Un curs interesant, intens şi bun de urmat, chiar dincolo de scenă.

De la ora douăsprezece, s-a dat startul concursului mult aşteptat de tinerii participanţi.

Cei care au spart gheaţa, au fost studenţii de la UNATC, cu spectacolul “Norman” de Alan Ayckbourn, în regia lui Alexandru Jitea, profesor Doru Ana. O piesă contemporană cu şase personaje – Sarah, Annie, Tom, Reg, Norman şi Ruth, care prezintă povestea unei familii ce se reuneşte într-un weekend, moment în care se pot vedea relaţiile dintre acestea. Piesa are umor şi ca de fiecare dată există şi un personaj ce pune sare şi piper. Norman, un Don Juan al timpului nostru, care doreşte să le fericească pe toate femeile, doar că e greu când mai intervin rudele.

Un spectacol bun, ce a bucurat spectatorii şi sperăm că şi juriul.

 

Cel de-al doilea spectacol din concurs a fost “Certificat de om simplu” de ConstantinVenerus Popa, susţinut de studenţii Universităţii Hyperion, profesor Dan Tudor, asistente Ana-Maria Lazăr şi Adriana Guluţanu, regia Dan Tudor.

Acesta e un spectacol déjà cunoscut şi des întâlnit pe scenele de teatru. O comedie care are în centru un cetăţean simplu ce are nevoie de un document care să ateste cum că este viu. Pentru asta are de îndeplinit o serie de biocraţii şi consultaţii care sfârşesc dramatic. Dar chiar acest final subliniază nota de umor negru al piesei. Un spectacol care merită văzut, cu o distribuţie de succes, ce te înveseleşte de fiecare dată. Le urăm mult success şi în cadrul concursului.

La finalul primei zile de competeţie, pe scenă a putut fi văzut cel de-al treilea spectacol intitulat “Buzunarul cu pâine” de Matei Vişniec, prezentat de studenţii Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi, regiaVlad Ajder.

O piesă în două personaje, în care doi bărbaţi se întâlnesc în jurul unei gropi pentru a salva un câine sau un posibil câine. Două caractere diferite, bine conturate de tinerii artişti, ce ne-au încântat timp de o oră cu umorul şi interpretarea lor. Un spectacol realist ce se încadrează bine în zilele noastre, ce prezintă o faţă a lumii în care trăim cu bune şi rele. Un spectacol-surpriză, ce ne-a lăsat cu dorinţa de a mai vedea creaţii teatrale cu tineri talentaţi.

 

 

Vă aşteptăm în fiecare zi, până vineri, într-un număr cât mai mare!

Nu uitaţi: Hyperion iese la Godot!

 


Director artistic:                                     

Lect. univ.dr.Diana Dimian Mihăiţă

0726118948

dimian.diana@yahoo.com

Director executiv:                                   

Conf. univ.dr.Vlad Leu

0723553001

vladone.leu@gmail.com

Parteneri media:

sponsori si parteneri Hyperion iese la Godot

Foto Splendid Acsinte

 

A apărut cartea Foto Splendid. Colecţia Costică Acsinte. Viaţa socială. O carte cu fotografii realizate acum câteva decenii cu oamenii obişnuiţi din Slobozia, la studioul „Foto Splendid” al lui Costică Acsinte, pe drum, în curţile oamenilor sau la diverse evenimente. Iată care este povestea de fotograf a lui Costică Acsinte: „Între anii 1920-1926 colaborează cu un fotograf necunoscut din Bucureşti de la care împrumută aparatură şi materiale fotografice. În 1930, deschide în Slobozia un studio foto în centrul oraşului, numit «Foto Splendid Acsinte», până în 1950 folosind plăci de sticlă, cu precădere Agfa, pentru ca ulterior să treacă pe planfilm şi film de 35mm şi 120mm. Anul 1960 este anul pensionării, studioul fiind demolat la scurt timp după acest eveniment, iar în perioada care urmează, Costică Acsinte continuă să fotografieze în împrejurimile Sloboziei, în special în satul Griviţa, deplasându-se foarte des pe bicicletă.” În prezent, Costică Acsinte are o faimă mondială, datorată îndeosebi unui articol din Time şi prezenţei în reţelele de partajare a imaginilor.

Drumul spre Mecca trece pe la Nottara

Ultima premieră a Teatrului „Nottara” este Drumul spre Mecca de Athol Fugard, în regia Geaninei Hergheligiu. Dramaturgul contemporan Athol Fugard propune o dramă inspirată de viaţa şi fascinanta personalitate a lui Helen Martins (1897-1976), cunoscută artistă a Africii de Sud, care şi-a transformat casa şi grădina în opere de artă, devenite ulterior muzeu (Casa Bufniţei şi Curtea Cămilei). Realizatorii spectacolului surprind sensibilitatea şi rafinamentul acestei poveşti, redate prin jocul a trei cunoscuţi şi apreciaţi actori ai Teatrului „Nottara”, Anca Bejenaru, Ada Navrot şi Sorin Cociş.

„Opera acesteia (Helen Martins, n.n.) este realizată fără nicio pregătire prealabilă, nu se încadrează într-un curent artistic, are un ceva naiv, asemănător lucrărilor din plastilină sau lut create de copii, dar se remarcă prin intensitate. Are energie, vitalitate, drum, viziunile ei materializându-se în modul unic în care a transformat spaţiul unde a trăit într-o Mecca personală.

M-a interesat modul în care reuşeşte un artist să-şi apere şi să-şi susţină creaţia, teritoriu atât de vulnerabil şi sensibil. Spectacolul nostru îşi propune să vorbească despre lumină şi întuneric, despre preţul asumării libertăţii spirituale şi despre ce trebuie să înduri pentru a rămâne pe acest drum, despre apusul vieţii şi despre retragerea din aceasta”, afirmă regizoarea Geanina Hergheligiu.