Archive for ianuarie, 2015:

Documentarul Toto şi surorile lui, de Alexander Nanau, la Festivalul de Film de la Rotterdam

 

Filmul de lung metraj Toto şi surorile lui, de Alexander Nanau, va fi proiectat în secţiunea „Spectrum“ a Festivalului Internaţional de Film de la Rotterdam, desfăşurat între 21 ianuarie şi 1 februarie. Documentarul este coprodus de HBO Europe şi Strada Film, în parteneriat cu Alexander Nanau Production, şi regizat de Alexander Nanau. Filmul este istoria unui băieţel de nouă ani, care locuieşte, împreună cu cele două surori ale sale, într-un cartier de la marginea Bucureştiului. Mama lor a fost arestată când băiatul avea cinci ani, de atunci cei trei copii se descurcă singuri. Ajunşi într-un orfelinat, viaţa lor se schimbă. Toto învaţă să scrie şi să citească şi îşi descoperă pasiunea pentru dans.

Bisericile Muzeului Ţăranului

Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi Primăria Gura Humorului organizează în perioada 16 ianuarie – 16 februarie 2015, la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina, expoziţia de fotografie Bisericile Muzeului Ţăranului. Expoziţia cuprinde imagini mai puţin cunoscute ale celor şase biserici din lemn care se află în custodia Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

În cartea semnatã de Horia Bernea, Irina Nicolau şi Carmen Huluţă – Câteva cuvinte despre muzeu, cantităţi, materialitate şi încrucişare / Dosar Sentimental –, Irina Nicolau scria: „1991 şi mai târziu. Începem să salvăm biserici vechi de lemn. La Mintia, Bejani, Groşii Noi, Troaş, Juliţa, Lunca Moţilor. Două vor fi aduse la Bucureşti şi expuse, cea de la Mintia, în sala Reculegere, cea de la Bejani, în curte. Celelalte patru, restaurate, păzite şi îngrijite, vor fi conservate in situ. Premieră românească. Evident, ideea a fost a lui Horia Bernea. Un umăr a pus şi doctorul Costina. Restul, adică tot greul, l-au dus Geta Roşu, Dan Ştefănescu şi oamenii lor, muzeografi, restauratori şi conservatori. S-a muncit enorm. Proiectul avea o miză importantă. Horia Bernea spera că şi alte instituţii – bugetare şi nebugetare – ne vor urma exemplul, luând sub protecţia lor biserici de lemn care meritau să fie salvate. Nu ni s-a alăturat nimeni“.

Crima este o soluţie?

 

Noua premieră din cadrul programului 9G la TNB (Noua Generaţie la Teatrul Naţional), Dragoste în patru tablouri de Lukas Bärfuss, în regia Elenei Morar, atacă o temă care nu-i este străină niciunuia dintre noi: iubirea în cuplu, plictiseala, nevoia de diversitate sexuală sau… existenţială. Poveştile a două cupluri se întrepătrund, pasiunile stagnează într-o căutare înşelătoare a condimentelor care fac viaţa mai interesantă sau mai falsă. Analiza psihologică a unor astfel de comportamente s-a transformat într-o afacere de succes a timpului nostru, pentru că vieţile acestor personaje argumentează cu exactitate teoriile lui Freud.

Care sunt cele mai importante lucruri în dragoste? Încrederea, siguranţa, dependenţa? Sau fidelitatea? Şi atunci când ele nu mai există, ce urmează pentru o soţie labilă psihic sau pentru o alta hotărâtă, o pictoriţă dedicatã artei sale? Când viaţa se transformă într-o mare minciună, crima este o soluţie? Într-o lume şocată de propiile ei reacţii sau ale celor din jur, spectacolul Dragoste în patru tablouri nu dă răspunsuri, dar ne încarcă de întrebări.

Despre educaţie în perioada iluministă

Muzeul Naţional de Artă al României vă invită la expoziţia Modele de comportament în secolul al XVIII-lea, deschisă în corpul Ştirbei al MNAR. Expoziţia cuprinde o sută cincizeci şi şapte de lucrări din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României, expuse pentru prima dată şi valorificate dintr-o perspectivă interdisciplinară, definitorie pentru perioada Iluminismului. Majoritatea gravuri, lucrările sunt relevante pentru normele de conduită în spaţiul public şi domestic al secolului al XVIII-lea şi, într-o anumită măsură, pentru contextul educaţional actual.

Expoziţia este împărţită în patru secţiuni: Educaţia copilului, Modele de comportament social, Adolescenţa şi iubirea şi Modelele culturale clasice. Primele trei secţiuni tratează etapele esenţiale ale educaţiei – copilăria şi adolescenţa – din perspectiva raportului limitare-permisivitate, conform recomandărilor din manualele de comportament ale vremii (în special romanul pedagogic émile sau despre educaţie de Jean-Jacques Rousseau). Ultima secţiune este dedicată modelelor literare clasice ale vremii, responsabile pentru formarea unor idei despre conduită.

Magda Stief în Vizita bătrânei doamne

 

Teatrul Maghiar de Stat Cluj a inaugurat 2015 cu premiera spectacolului Vizita bătrânei doamne de Freidrich Durrenmatt în regia lui Tompa Gábor. Decorul este semnat de Helmut Stürmer, costumele de Carmencita Brojboiu, muzica îi aparţine lui Vasile Şirli, iar dramaturgia este a lui András Visky. Rolul principal, Claire Zachanassian, va fi interpretat de către Magda Stief, care revine pe scena Teatului Maghiar de Stat după o absenţă de cinci ani. Piesa este o comedie tragicomică, o poveste despre iubire şi răzbunare şi despre anomaliile unei comunităţi corupte. Vizita bătrânei doamne spune povestea Clairei Zachanassian, cea mai bogată femeie din lume, care revine în oraşul natal pentru a le propune locuitorilor un târg: viaţa fostului iubit din tinereţe contra unei imense sume de bani. „Răzbunarea ei nu se îndreaptă atât către cel care a părăsit-o odinioară, ci vizează mai degrabă acea comunitate înglodată în mediocritatea provincială, tocmai prin dezvăluirea putrefacţiei morale ce o caracterizează” (Tompa Gábor). Iar dramaturgul spectacolului, András Visky, precizează: „Pentru mine e mult mai importantă o lectură existenţalistă şi poetică. Să transformăm această poveste-parabolă într-o imagine a unei apocalise individuale, care ne bântuie pe toţi în felul în care ne raportăm la valori individuale, spirituale.”

Amalia respiră adânc la Berlin

 

Pe 15 ianuarie 2015, producţia Teatrului Naţional Cluj, Amalia respiră adânc de Alina Nelega, one-woman show cu Anca Hanu, în regia lui Tudor Lucanu, va fi prezentat la Institutul Cultural Român din Berlin, cu ocazia Zilei Culturii Române. Monodrama Alinei Nelega prezintă în chip uneori tragic, alteori comic, episoade din viaţa Amaliei, care traversează abulică toată perioada ceauşistă, de la începuturi până la maxima ei întunecime, pentru a ajunge în epoca nouă a libertăţii la fel de confuză. Pioniera de odinioară, bucuroasă că a scăpat de guvernanta nemţoaică, de lecţiile de pian, de orele de franceză, trece de la o vârstă la alta, marcată şi bulversată de pierderile din viaţa ei. Traumele nu o aduc însă în postura celei ce-şi plânge de milă, ci, dimpotrivă, personajul îşi păstrează de la început până la sfârşit un fantastic curaj şi o fermecătoare candoare. Textul Alinei Nelega nu respinge trecutul, ci îl pune sub lupa atentă a prezentului, reconstruind teatral realităţile ultimilor cincizeci-şaizeci de ani de istorie naţională. Pentru acest rol, actriţa Anca Hanu a câştigat, Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea şi Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal oferit de Teatrul Naţional Cluj-Napoca, în cadrul evenimentului Întâlnirile Internaţionale de la Cluj.