Archive for noiembrie, 2014:

Povestea timpului furat

 

Teatrul Excelsior îşi bucură spectatorii cu o nouă premieră, MOMO sau Strania poveste despre hoţii de timp şi copilul care le-a înapoiat oamenilor timpul furat, după Michael Ende. Producţia face parte din programul UnCLASIC, ce îşi propune apropierea tinerilor de marea literatură, fiind dedicată preadolescenţilor şi adolescenţilor. După ce a studiat actoria, la München, Michael Ende a lucrat ca actor, scriitor şi textier pentru spectacole de cabaret şi a făcut critică de film. A început să scrie la o vârstă fragedă. Deşi a publicat lucrări într-o gamă largă de genuri, inclusiv poezie, piese de teatru, librete de operă, el este cel mai bine cunoscut pentru romanele sale, care încorporează structuri şi motive de basm. Romanul său Momo, una dintre scrierile remarcabile ale secolului XX, dramatizat şi pus în scenă de regizoarea Lenuş-Teodora Moraru, este o parabolă a schimbării atitudinii societăţii moderne faţă de timp. Puterea de transformare a ceea ce se numeşte azi „efectul timpului comprimat” schimbă valorile şi modifică relaţiile interumane. Salvarea, spune Ende în roman, vine din noi înşine, dar cu şi mai multă forţă din puritatea sufletelor de copii nepervertite încă.

Copilăria leagă tot

 

Alandala Cafe ArtGallery, în parteneriat cu fundaţia Outsider Art by Dimişca, a vernisat expoziţia „Poveşti“ a artistei Andra Margină. „Mai multe detalii” are artista însăşi: „Fetele pe care le pictez sunt personaje din basmele pe care mi le citeau bunicii în copilãrie. Vezi tu… totul se leagă de perioada în care eram copil (conştient sau nu). Am avut o copilărie fericită alături de o familie fericită. Parcã tot ce fac în viaţă are legatură cu acea perioadă. Mă întreabă lumea de ce personajele mele sunt triste. Ele nu sunt triste, ele sunt nostalgice, ele au trăiri, emoţii, nelinişti, curiozităţi, iar toate acestea se reflectă unde în altă parte decât în ochii lor mari. Le iubesc pe fiecare în parte şi fiecare dintre ele are o poveste de spus”.

 

Locomotiva din Carpaţi

 

„Nicolae Rainea la ceas aniversar“ se intitulează expoziţia organizată de Adrian Zăinescu la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi: „o invitaţie lansată publicului gălăţean de a realiza o incursiune în universul performanţei sportive a marelui cavaler al fluierului, Nicolae Rainea, cel mai bun arbitru al tuturor timpurilor. Palmaresul «locomotivei din Carpaţi», cum a fost supranumit Nicolae Rainea, este impresionant: a arbitrat finale în şase competiţii fotbalistice diferite, precum Campionatul European, Cupa Campionilor, Supercupa Europei, Cupa UEFA, Cupa Balcanică, Cupa României, 145 de meciuri internaţionale şi 267 de jocuri din campionatul intern de fotbal.

J.R.R. Tolkien – Izvoarele inspirației

Societatea Tolkien din România, în parteneriat cu Universitatea din București, organizează a treia conferință anuală, cu tema: „J.R.R. Tolkien – Izvoarele inspirației”. Evenimentul se va desfășura sâmbătă, 22 noiembrie 2014, începând cu ora 10.15, la Casa Universitarilor din București, str. Dionisie Lupu, nr. 46.

Keynote speaker va fi scriitorul și teologul timișorean Robert Lazu.

Fin cunoscător atât al vechilor epopei ale Nordului cât și al mitologiei clasice grecești, al tradiției iudaice, dar și al culturii creștine patristice și medievale, Tolkien a absorbit în scrierile sale teme și personaje din toate aceste universuri culturale tradiționale. Structurate ierarhic în jurul idealului eroic al iubirii jertfelnice, ele circumscriu sensul fundamental al creației unui autor ce s-ar fi simțit mult mai bine în lumea Sfintei Hildegard din Bingen decât în cea a artefactelor mecanice: eucatastrofa.

Iată care sunt temele propuse participanților la conferință:

  • Apocalipsa după Rădăcinile biblice ale imaginarului mythopoetic
  • Fierul înveninat – Kalevala și Tolkien
  • Stratificarea izvoarelor scandinave, celtice și anglo-saxone
  • Lewis despre Tolkien. Influențele unei prietenii
  • Stăpânul inelelor – ieșirea din utopie. Lectura unui politolog

Societatea Tolkien din România organizează această nouă întâlnire anuală în apropierea lansării ultimei părți a trilogiei Hobbitul, ceea ce ne face să nu putem ocoli, desigur, nici semnificația acestor filme în receptarea operei lui Tolkien în țara noastră și în lume.

Societatea Tolkien din România s-a înființat în anul 2012, cu scopul de a promova creația și personalitatea scriitorului, filologului și profesorului universitar britanic John Ronald Reuel Tolkien mai ales în rândul tinerilor din România. Anual, Societatea îi strânge laolaltă pe cei care și-au făcut din opera Profesorului o preocupare academică, dar și pe cei care își doresc să se întâlnească și să dezbată propriile idei despre diferite aspecte ale creației acestuia.

Parteneri media ai evenimentului: Radio România CulturalRevista CulturaSerial Readersbookaholic.ro.

Intrarea este liberă.

RSVP la email societatea AT tolkien PUNCT ro și tel. 0724 666 334.

La Ţigănci din nou pe scenă

 

Ultima premieră propusă de UNTEATRU, care, de patru ani, şi-a delectat publicul cu spectacole valoroase, este La Ţigănci după Mircea Eliade. Producţia este semnată de cuplul de regizori Andrei şi Andreea Grosu, iar scenografia îi aparţine lui Vladimir Turturică. Pentru regizori, La Ţigănci „este textul care vorbeşte cel mai clar şi în acelaşi timp cel mai ascuns despre vis. Sau nu. Frumuseţea luptei pe care o duci cu un text care are la bază o nuvelă fantastică e că, indiferent de cine câştigă, rezultatul este uluitor: un spectacol în care recreăm o lume neînţeleasă pe care încercăm să o decriptăm prin bucăţele de limbaj recognoscibil”. În distribuţie publicul îi va regăsi pe talentaţii actori Richard Bovnoczki, Liviu Pintileasa, Mihaela Trofimov, Corina Moise, Florina Gleznea, Cristina Casian şi Bogdan Cotleţ.

Mozart şi alchimia sunetelor

Teatrul Odeon şi Fundaţia Calea Victoriei propun un nou proiect: Vorbe despre muzică şi muzicieni.

Joi, 27 noiembrie, ora 19.30, la Sala Studio va avea loc o primă conferinţă interactivă cu dirijorul Tiberiu Soare, în postură de povestitor, având ca subiect unul dintre cei mai celebri şi efervescenţi compozitori: Wolfgang Amadeus Mozart. Despre geniul creaţiilor sale, temele principale din muzica sa, dar şi despre ce înseamnă să dirijezi un concert simfonic sau o operă de Mozart, ne va povesti Tiberiu Soare. Publicul va călători la Viena şi Praga secolului al XVIII-lea, adevărate capitale ale muzicii clasice şi în lumea curţilor imperiale. Poveştile vor fi animate cu fragmente de audiţii şi imagini spectaculoase. Audienţa va descoperi o muzică plină de umor, dar şi de melancolie, în care temele capătă valoarea unor personaje. Personificarea lor transformă simfoniile în succesiuni de teme văzute dramaturgic, la fel ca într-un spectacol de operă. Instrumentele devin prelungiri ale vocii umane şi se confundă într-un joc muzical. Publicul se va bucura de o surpriză muzicală în cadrul evenimentului, de o invitată specială dintr-o operă de Mozart, care va contura, cu vocea sa magică, atmosfera fantastică a poveştii din care vine.

Michael Haulică, „Transfer” şi „O hucă în minunatul Inand”

Deşi relativ eterogenă, acoperind zone precum SF, fantastic, erotic, new weird, mainstream, literatura lui Michael Haulică stă sub semnul fascinaţiei faţă de proza cyberpunk a lui William Gibson. Romanul modular Transfer (2012) oficializează şi oficiază acest fetiş, inventând un viitor în care scriitorul canadian – citat obsesiv cu prima frază din Chrome – a devenit obiectul unui cult religios manifestat de secta „gibsonilor“. De altfel, o vastă reţea intertextuală pune în mişcare cartea, amestecând citate din filmul Casablanca sau din peliculele lui Quentin Tarantino (Pulp Fiction, de unde este preluată structura modulară-repetitivă, reluând aceeaşi scenă, cu adaos de sens, din puncte de vedere diferite, şi Kill Bill) cu clişee ale literaturii noir americane de tip Dashiell Hammett, totul suprapus unei lumi aducând cu aceea din prozele lui Gibson, într-un stil asemănător până la nuanţă cu acela al lui Gibson. Conceptul de bază al romanului – transferul prin care conştiinţa unui individ poate lua în posesie temporară corpul unui individ-gazdă – este de asemenea un vechi clişeu al SF-ului. Totuşi, nu se poate vorbi de o simplă pastişă. Operaţiunea de citare şi reciclare trimite, pe de o parte, la poetica postmodernă cu care numele lui Michael Haulică a fost asociat din vremea în care îşi publica primele proze în Jurnalul SF, în prima parte a anilor ’90. Pe de altă parte, pulsiunea intertextuală nu epuizează poanta romanului, autorul fiind suficient de puternic pentru a rezista autocontaminării cu textele sursă. Precum în jazz, variaţiile fac muzica. Cu toată influenţa, inclusiv stilistică, din zona cyberpunk, stilul lui Michael Haulică are un indice marcat de originalitate în spaţiul românesc, amestecând un suflu liric-melancolic pe jumătate reprimat, pe jumătate ofensiv, o frazare percutantă, o voce de regulă colocvială-argotică, ce ar putea aparţine unuia dintre personajele lumilor sale şi participând, asemenea personajelor, la mişcarea epică.

O hucă în minunatul Inand, unul dintre cele patru texte din Transfer, a fost reeditat de curând ca novella independentă.

 

Michael Haulică, Transfer, prefaţã Bogdan-Alexandru Stănescu, Millennium Books, Satu-Mare, 2012

Michael Haulică, O hucă în minunatul Inand, Millennium Books, Satu-Mare, 2012

 

 

Jonathan Israel, O revoluţie a minţii

 

 

Specialist în istoria modernitãţii socio-politice, nume contemporan de referinţã în exegeza iluminismului – v. trilogia Radical Enlightenment. Philosophy and the Making of Modernity, 1650-1750 (2001), Enlightenment Contested: Philosophy, Modernity, and the Emancipation of Man, 1670-1752 (2006), Democratic Enlightenment. Philosophy, Revolution, and Human Rights, 1750-1790 (2011) –, Jonathan Israel apare pentru prima oarã în româneşte cu aceastã colecţie de studii din 2010, care poate funcţiona ca sintezã sau ca introducere în iluminism, dar, în acelaşi timp, şi în „metoda“ lui Israel de a aborda complexul fenomen, respectiv cu adânci repercusiuni în modul sãu de a judeca prezentul. E vizibil, prin urmare, aici ataşamentul lui Israel pentru o perspectivã „idealistã“ asupra Luminilor (o revoluţie a ideilor sau a „minţii“ precedã revoluţia politicã, formele premerg fondul etc.) şi lupta sa pentru conservarea acestor valori în societatea contemporanã turmentatã de falsa raţionalitate a corectitudinii politice şi a multiculturalismului, care pretind a oferi umanitãţii repere comparabile cu acele valori numite de unii europocentriste, iar de alţii, universale.

 

Jonathan Israel, O revoluţie a minţii. Iluminismul radical şi originile intelectuale ale democraţiei moderne, traducere şi cuvânt înainte de Veronica Lazãr, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2013

 

 

Terry Eagleton, How to Read a Poem

 

 

În stilul lui sceptic faţă de toate ready-made-urile culturale, Terry Eagleton reuşeşte să furnizeze un tratat credibil de analiză a poeziei. În care, printre delimitări stilistice şi contextualizări istorice (toate, transcrise într-un stil amuzant ce ţin cititorul treaz la fiecare pagină), am găsit cea mai terre-à-terre definiţie a poeziei – după ce toate aşteptările cu privire la definirea ei s-au spulberat: poezia este o afirmaţie morală în care autorul, iar nu editorul sau procesul tipăririi, decide unde se încheie fiecare rând. Pornind de la această prezumţie minimală, care ar fi scandalizat în aceeaşi măsură formalişti, deconstructivişti şi neoistorişti, Eagleton construieşte un eşafodaj teoretic complex, menit să furnizeze ABC-ul deziluzionat al genului.

 

Terry Eagleton, How to Read a Poem, Wiley-Blackwell, 2006

 

Artele vizuale şi ecologia

 

 

Experimental Project a anunţat lista artiştilor incluşi în expoziţia principală a IEEB6. Expoziţia abordează teme ecologice şi aduce în prim-plan o serie de aspecte legate de mediul înconjurător. Selecţia artiştilor a fost facută de către Javier Martín-Jiménez, curatorul principal al IEEB6 şi preşedintele asociaţiei culturale Hablar en Arte: Javier Arce (Spania), Sara Bjarland (Finlanda), Pedro Luis Cembranos (Spania), Emma Crichton (Marea Britanie), María García-Ibáñez (Spania), Mito Gegic (Slovenia), Jerónimo Hagerman (Mexic), László Hatházi (Ungaria), Kaszás Tamás (Ungaria), Liudmila & Nelson (Liudmila Velasco, Rusia; Nelson Ramírez, Germania), Ángel Masip (Spania), Elena Nieto López (Spania), Misha de Ridder (Olanda), Belén Rodríguez González (Spania), Julia Rometti & Victor Costales (Julia Rometti, Franţa; Victor Costales, Belarus), Zoé T. Vizcaíno (Mexic)

Bucureştiul redevine Capitala Teatrului de Animaţie

 

 

Între 13 şi 23 noiembrie se desfăşoară ediţia a zecea a Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie “Spectacole de colecţie“. Festivalul aliniază peste 60 de evenimente, trupe şi profesionişti din 8 ţări invitate (Austria, Belgia, China, Croaţia, Grecia, Franţa, Italia, Spania) şi 14 teatre şi proiecte independente româneşti (Arad, Alba Iulia, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Ploieşti) – o propunere echilibrată de spectacole şi activităţi conexe (workshop-uri, conferinţe, lansări de carte) adresate atât copiilor, cât şi adulţilor, profesioniştilor şi iubitorilor de teatru vizual în general. Festivalul are, ca de obicei, trei secţiuni distincte – spectacole şi workshop-uri pentru copii şi public tânăr, spectacole pentru adulţi, respectiv un segment teoretic (conferinţe, lansări de carte, workshop-uri pentru profesioniştii din domeniul teatrului vizual şi de animaţie) şi atrage anual aproximativ 8500 de spectatori. Ca în fiecare an, Festivalul îşi deschide porţile şi către proiecte independente, în program fiind incluse patru astfel de spectacole. Spectacolele clasice, de referinţă, dar mai ales propunerile curajoase care, prin temele abordate şi prin mijloacele de expresie utilizate, aduc teatrul de animaţie în contemporaneitate, sunt tentaţiile acestei ediţii.

Premieră la TNB

 

Programul 9G (Noua Generaţie), iniţiat de Teatrul Naţional Bucureşti, continuă cu o nouă premieră, Ziua în care nu se cumpără nimic de Kim Atle Hansen, în regia lui Horia Suru. Spectacolul urmăreşte povestea unor tineri care luptă pentru o lume mai bună. Au nevoie să fie ascultaţi. Actorii sunt atât personajele, cât şi naratorii vieţii personajelor. Producţia explorează limitele şi motivaţiile implicării tinerilor, văzuţi într-un univers mereu proiectat, schematizat, redus la esenţă, o materializare a distanţei pe care personajele par s-o simtă faţă de acţiunile lor. Acest tip de abordare duce la situaţii comice inedite. Petra (Ilinca Hărnuţ) şi Andrei (Rolando Matsangos) vor să atragă atenţia asupra consumerismului şi a exploatării muncitorilor din lumea a treia. Kati (Cristina Găvruş) şi Irina (Olivia Alexandra Niţă) vor să devină vedete cântând la un eveniment de salvare a planetei. Toma (Andrei Morariu) şi Petru (Emil Măndănac) vor să protesteze pentru a îmbunătăţi condiţiile din azilul de bătrâni în care lucrează. Ana (Simona Cuciurianu) vrea să fie mai mult decât o simplă vânzătoare într-un magazin de haine. Drumurile lor îi duc la mall. Această vizită le va schimba vieţile. Un spectacol despre tineri, despre implicarea politică şi socială, despre naivitate şi principii. Ce fel de consecinţe ar putea avea o astfel de implicare şi ce riscuri suntem dispuşi să ne asumăm?

Cina de la Emaus, cinci diagrame tactile

 

 

Muzeul Naţional de Artă al României, Galeria DiTACTA din Zagreb, Ministerul Culturii din Republica Croaţia şi Ambasada Republicii Croaţia la Bucureşti organizează expoziţia multisenzorială pentru nevăzători şi deficienţi de vedere Experienţa Caravaggio – Cina la Emaus, deschisă la Muzeul Colecţiilor de Artă (Calea Victoriei nr. 111, corp A) în perioada 15 octombrie – 15 noiembrie 2014

Conceptul expoziţiei îi aparţine Natašei Jovièiæ, istoric de artă din Zagreb. Găzduită de Muzeul Naţional de Artă într-un spaţiu dedicat persoanelor cu deficienţe de vedere, aceasta este prima expoziţie itinerantă de acest fel deschisă în România. Vizitatorilor li se oferă posibilitatea să se familiarizeze cu una dintre capodoperele pictorului italian Caravaggio, Cina la Emaus, aflată în colecţia National Gallery din Londra. Expoziţia cuprinde cinci diagrame tactile realizate din sticlă, special concepute şi explicate de Nataša Jovièiæ, pe baza unei metodologii proprii. Un audioghid, disponibil în limbile română şi engleză, completează experienţa vizitării.

Harry Potter s-a făcut mare…

 

 

… sigur că aţi înţeles că e vorba despre actorul Daniel Radcliffe care l-a interpretat pe carismaticul vrăjitor în formare. După o postadolescenţă cu năbădăi, tânărul actor britanic vrea să demonstreze că scenariul unei comedii amărui, cu deschidere spre romanţiozitatea cu ştaif british, soră bună cu drama, e o ofertă pe care n-a putut-o refuza. Personajul său, Wallace, e un perdant predestinat. A suferit când i-au divorţat părinţii, când l-a părăsit iubita şi când a părăsit, la rându-i, facultatea de medicină, căreia nu-i găsea locul în viaţa făcută praf şi pulbere. Dar, în filmul Ce dacă/ What if, lucrurile nu se opresc aici. Wallace o întâlneşte pe frumuşica şi vioaia Chantry (Zoe Kazan). Tocmai când îşi promisese că nu va mai intra în nici o relaţie. Mai ales că noua cunoştinţă are un iubit en titre. Soluţia? Să rămână doar prieteni. Vor putea? Rămâne să aflaţi…

Ce dacă e o comedie romantică din acelea cu zâmbet printre lacrimi. {i o dramă care destinde. Fireşte, dacă vă place genul.

Oricum, actorii sunt simpatici, iar dialogurile reînvie în spectator efuziuni şi întristări la minut, pe care nu se poate să nu le fi trăit în juneţe.

FNTI, ediţia a doua

 

 

Între 3 şi 9 noiembrie 2014, Bucureştiul devine scena principală a teatrului independent românesc. Timp de o săptămână, ediţia a doua a Festivalului Naţional de Teatru Independent va prezenta cele mai bune producţii independente din ţară, workshop-uri inedite şi conferinţe. Publicul interesat de teatrul independent, de cele mai multe ori mai proaspăt decât cel din teatrele de stat, va putea alege dintr-o ofertă numeroasă şi diversă, căci programul cuprinde până la zece spectacole pe zi. Aşa că amatorii de teatru nou vor avea cu ce se delecta. Alegeţi spectacolele la care vreţi să mergeţi pe www.fnti.ro.

Mihai Mălaimare Jr. l-a filmat (şi) pe Liam Neeson

 

 

Director de imagine cu o carte de vizitã impresionantă (premii internaţionale plus vedete filmate), Mihai Mălaimare Jr. face dintr-un thriller clasic o bijuterie vizuală. E adevărat că şi scenaristul, şi regizorul, în persoana lui Scott Frank (care e şi producător), nominalizat la Oscar – scenarist/ regizor pentru The Lookout şi scenarist pentru Out of Sight, Minority Report şi The Wolverine – ştie ce vrea. Ecranizarea sa după romanul poliţist al unui scriitor bine cotat într-ale genului, Lawrence Block (tradus şi la noi în – între timp – dispăruta serie Thriller & mistery de la Humanitas Fiction) A Walk Among The Tombstones, ambiţionează un mix de noir de artă cu incursiuni rapide în infernul străzilor dosnice din New York şi în lumea emigranţilor dealeri de droguri faţă cu îmbogăţiţii americani din acelaşi comerţ. La mijloc se află Matt Scudder (Liam Neeson), fost poliţist în NYPD şi acum detectiv fără licenţă. El acceptă à contre coeur să-i caute pe cei ce au răpit-o şi apoi au ucis-o pe tânăra soţie a traficantului de heroină Kenny Kristo. {i scenariul meandrat şi interpretarea protagonistului şi, mai ales, virtuţile vizuale fac din acest film unul ieşit din serie.

Cum ne influenţează lumea?

 

 

Fundaţia „Gabriela Tudor” prezintă în zilele de 1, 8 şi 9 noiembrie la Bucureşti, în cadrul Festivalului E-Motional, avanpremiera spectacolului <Fragil> creat de coregraful Cosmin Manolescu, cu participarea dansatorilor Giselda Ranieri (Italia), Tanja Andreeva (Norvegia) şi Cristian Nanculescu (România). <Fragil> este o piesă eterogenă ce propune spectatorului o incursiune experienţială într-un univers deopotrivă real şi imaginar, chestionând fragilitatea şi vulnerabilitatea vieţii noastre cotidiene. Cine suntem, ce ne place, cât de atenţi suntem la ceilalţi, la modul lor de a fi şi la nevoile lor emoţionale, cum ne influenţează lumea în care trăim? <Fragil>, coproducţie internaţională creată în cadrul proiectului E-Motional: rethinking dance, este deopotrivă un spectacol de dans, un joc performativ şi o instalaţie coregrafică care lucrează cu multiplicitatea identităţilor noastre. Având două părţi interconectate, poate fi vizionat şi experimentat atât în spaţii neconvenţionale, cât şi pe scenă.

Afrim la Sibiu

 

Radu Afrim regizează pentru prima oară la Sibiu. Noul său spectacol, Tattoo, de Igor Bauersima şi Réjane Desvignes, premieră absolută în România, a avut premiera la Secţia Germană a TNRS, pe 25 octombrie. Scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar. Fred, un scriitor ratat, şi Lea, o actriţă şomeră, care îşi umple timpul ca moderatoare a unei emisiuni radio pe net, sunt un cuplu cam fără bani, dar cu idealuri incoruptibile şi opinii artistice eminente. Ce rămâne din idealurile lor şi din prietenia ce-i lega, vom afla, nu fără a fi surprinşi, pe măsură ce spectacolul evoluează. Textul lui Bauersima şi Desvignes oferă senzaţia unui basm, provocând, în acelaşi timp, printr-o critică socială radicală.

 

Capitala cimitirelor

 

 

Reprezentanţi ai Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane din Bucureşti au participat la începutul lunii la întâlnirea anualã de la Barcelona a Asociaţiei Cimitirelor Semnificative din Europa (ASCE), unde sunt reprezentate 179 de lãcaşe din 22 de ţãri. Cimitirul Bellu – printre acestea. Cu aceastã ocazie, informeazã Primãria Capitalei, s-a stabilit cã anul viitor gazda întrunirii anuale a ASCE va fi Bucureşti. O altã bunã vestire este cã ASCE doreşte sã ajute oraşele membre pentru a accede la fonduri europene, cu scopul de a desfãşura proiecte pentru modernizarea cimitirelor din reţea. Printre obiective fiind creşterea numãrului de turişti ai cimitirelor semnificative din reţea, numãrul anual al acestora ajungând în prezent la peste 5 milioane.

Atelier de Scenaristică – Cum se scrie un film

 

Fundaţia Calea Victoriei, 4 noiembrie

 

Un alt atelier, de data aceasta de Scenaristică se va deschide marţi, pe 4 noiembrie, pentru începători, la Fundaţia Calea Victoriei. Printre obiectivele urmărite prin acest atelier, se pot enumera: însuşirea noţiunilor de bază ale scrierii narative, familiarizarea participanţilor cu instrumentarul tehnic şi cu mijloacele prin care un scenarist reuşeşte să-şi ducă la capăt intenţiile. Teoria va fi permanent ilustrată prin analiza unor secvenţe din filme de referinţe din cinematografia universală, încurajându-se exprimarea ideilor, opiniilor şi punctelor de vedere ale participanţilor.

Pagina 1 din 212