Liviu Radu, „Spaime”

Recomandare de MIHAI IOVĂNEL

Spaime este a patra carte publicată de Liviu Radu la Nemira în ultimii doi ani, după Armata moliilor (2012) şi La galop prin piramidă (2013), primele două volume din seria light fantasy Taravik, şi culegerea de povestiri fantastice Golem, golem (2014); asta pentru a nu mai vorbi de numeroasele colaborări la volume colective, reviste pe hârtie şi virtuale: o prolificitate care nu poate decât să-i bucure pe fanii lui. Ce-i drept, e vorba de reeditarea unui titlu mai vechi, dar cum circulaţia primei ediţii n-a fost prea grozavă, putem vorbi de o apariţie aproape inedită.

Spaime este un roman horror. Nu este primul exerciţiu în gen al lui Liviu Radu, unul dintre cei mai versatili autori pe care-i avem. Amintesc doar seria de povestiri avându-l ca personaj pe Jack Spintecătorul, presărate prin culegerile succesive; poate că într-o zi vor intra într-un volum autonom.

În Spaime, din subsolul unui bloc din Bucureşti urcă un lanţ de crime provocate de deşteptarea unei forţe obscure şi malefice care se insinuează în coşmarele locuitorilor, transformându-le în realitate. Evident, contraofensiva nu va întârzia să se producă la rându-i. Pe lângă suspans, lucrul care-i reuşeşte cel mai bine lui Liviu Radu este alternanţa dintre comic şi teroare. Dacă ar abandona genul fantastic în favoarea realismului strict, autorul ar putea fi un excelent scriitor satiric. Un eventual reproş priveşte caracterul prea fizic al luptei finale dintre bine şi rău; deşi acesta este, am impresia, un clişeu inevitabil. Dar, în rest, toată lumea poate pleca mulţumită.

 

Liviu Radu, Spaime, Editura Nemira, Bucureşti, 2014

 

 

%d blogeri au apreciat: