Archive for septembrie, 2014:

Atelier 030202 – parcurs vienez

 

 

Atelier 030202. Spatiul de arta contemporana a fost invitat sa participe, in perioada 2-5 octombrie, la a zecea editie Viennafair, cel mai mare targ de arta contemporana din Austria si unul dintre cele mai importante manifestari de gen din Europa. Atelierul condus de Mihai Zgondoiu, al carui parcurs vienez beneficiaza de sprijinul OMV-Dialog: New Energies, prezinta un bine conceptualizat proiect, 25. Trei artisti vizuali, Ioana Ciocan, Virgil Scripcariu si Mihai Zgondoiu isi „relateaza“ fara inhibitii experientele lor postdecembriste, de la momentul 0 al evenimentelor pana azi – un sfert de secol in sculptura, obiect, instalatie. Tema tranzitiei fara sfarsit, naravurile si moravurile unei lumi vechi/noi, secventele animate de istorie recenta i-au preocupat constant pe tinerii artisti expozanti acum, in grup, la Viena, ele fiind „miezul“ unor foarte bine primite personale, unele chiar gazduite de Atelier 030202.

Spioni la Hamburg

 

In regia unui cineast de marca, Anton Corbijn, romanul lui John LeCarré, The Most Wanted Man, a devenit un film de referinta intre peliculele contemporane de gen. Coproductia Marea Britanie, S.U.A., Germania 2014, cu un buget de criza de aproape un milion de euro, il are ca vedeta pe Philip Seymour Hoffman, din pacate, in ultimul sau rol. O bijuterie actoriceasca – agentul german Günther Bachmann care conduce la Hamburg o miniretea menita sa se infiltreze in comunitatea musulmana din port si sa impiedice actiunile teroriste. Thriller-ul de spionaj reviziteaza filmarea clasica si, dincolo de actiunea trepidanta, este si un film politic in care, pana la finalul neasteptat, e greu sa spui cine pe(ntru) cine lucreaza. Caci stie el ce stie John LeCarré, fost ofiter al servicilor britanice M15 si M16. In rolul unui bancher cu mostenire grea, Willem Dafoe isi evidentiaza si el calitatile actoricesti de exceptie, iar trioul feminin Rachel McAdams, Robin Wright si Nina Hoss completeaza inspirat distributia.

Vanatoarea de spioni e un film neaparat de vazut.

Cu Dracula in Cetate

 

 

Incepand cu editia din anul acesta, a doua, Dracula Film: Horror and Fantasy Festival da liber competitiei si pune in joc doua trofee. La Brasov, in perioada 2-5 octombrie, va fi o lupta stransa (asa pare!) pentru adjudecarea Dracula Trophy, laurii concursului international de lungmetraj horror, SF, fantasy si Little Dracula, premiul competitiei internationale de scurtmetraje horror, SF, fantasy. La prima categorie (cu sase filme in concurs) va delibera un juriu international. Votul publicului va desemna castigatorul celei de-a doua categorii.

Oficiile de deschidere spectaculoasa a festivalului le va face, in ziua de 1 octombrie, avanpremiera filmului Dracula Untold, prima pelicula americana inspirata de legenda (plus faptele istorice ale lui) Vlad Ţepes, intr-o proiectie la Teatrul „Sica Alexandrescu“.

La Cinemateca Patria vor fi prezentate filme aniversare (1954-2004) sub egida Retro Vision-LMA. Joi (3 octombrie) si vineri (4 octombrie), Clubul Rockstadt va delecta publicul cu muzici incendiare, in ton cu tematica si desfasurarea festivalului.

Tango Opera la TNT

 

 

Cu ultima premiera, Teatrul National din Timisoara invita publicul in universul sonor al Mariei de Buenos Aires. Primul spectacol muzical semnat de regizoarea Ada Lupu construieste o lume plina de energie si senzualitate, o lume a amintirilor si a proiectiilor dintr-o clipa de viata, o lume a inlantuirii cuvintelor cu muzica si cu dansul prin dragoste, in povestea unui alt Orfeu care isi inventeaza o Euridice. Maria de Buenos Aires, probabil cea mai spectaculoasa lucrare a celebrului compozitor Astor Piazzolla, realizata impreuna cu poetul si libretistul uruguayan Horacio Ferrer, reformuleaza, in acorduri de tango argentinian, cuvantul si gestul in maturitatea emotionala a omului de astazi. Acestea transforma spatiul si timpul intr-o constructie creata din emotii si din imaginatie, comprimandu-le intr-un prezent continuu, nemediat, un prezent profund subiectiv. {i, inainte de toate, ofera o poveste care apartine fiecaruia dintre noi. Unul dintre cele mai reputate banduri de tango argentinian al ultimilor ani, Nuevo Tango Quintet, sustine coloana sonora a spectacolului. Coregrafia ii apartine lui Razvan Mazilu.

Donaldmausii cineaza la Golden Frame

 

Al saselea eveniment inclus in proiectul Golden Frame (Atelier 030202, curator si coordonator Mihai Zgondoiu) ii are ca invitati pe Lea Rasovszky – live painting si Coughy – live experimental music.

In simbioza cu mixul sonor de psihedelic, pop, digital si analog, cu cateva ghidusii oriental–folclorice, cat a stat bine unei pauze de zambet si miscare – Coughy cunoaste la artisti! – Lea Rasovszky a umplut panza prinsa in rama aurita, sub ochii publicului dornic de aventura vizuala – audio, cu… donaldmausi asezati la Cina cea de Taina. Albul stralucitor pe care au fost desenate cu negru creaturile jumatate–jumatate, combinatii de masti sub care se ascund alte masti, si rosul din aura personajului central, din pupile si din ornamentele cupei scurtcircuiteaza privirea potentand un impact de memorie. Cu tot background-ul, de la teologie la cultura pop, intr-o viziune critic–ironica, insa fara incrancenarea tezei. Lea Rasovszky (n. 1986) este unul dintre cei mai inzestrati tineri artisti vizuali de la noi, deja cu o carte de vizită impresionanta.

Lucrarea ramane expusa pana la 11 octombrie.

Supravietuitorii romi din Transnistria

Supravietuitorii romi ai deportarilor in Transnistria – servicii sociale, combaterea inegalitatilor, promovarea tolerantei si a intelegerii multiculturale se intituleaza proiectul pe care Centrul de Resurse pentru Comunitate l-a initiat la 10 mai printr-un workshop la Facultatea de Ştiinte Politice din Bucuresti. Proiectul este prevazut sa se desfasoare in intreaga tara, in perioada aprilie-noiembrie 2014. „In anul 1942, guvernul Antonescu a decis deportarea a aproximativ 25.000 de romi in Transnistria. Mai mult de jumatate dintre acestia (12.923) erau copii. Multi dintre cei deportati au murit in Transnistria intre 1942-1944. Putinii supravietuitori romi care inca mai traiesc printre noi sunt extrem de vulnerabili social: batrani, bolnavi, saraci, nu dispun de niciun fel de pensie. Totusi, potrivit Legii 189/2000, acesti supravietuitori au anumite drepturi: o indemnizatie lunara, asistenta medicala, calatorii gratuite cu mijloacele de transport in comun, loc de veci la cerere, precum si alte facilitati. Foarte putini dintre ei cunosc aceste prevederi legale si chiar si mai putini reusesc sa faca toate demersurile necesare (adeseori mult prea complicate pentru niste oameni avand o varsta inaintata). Lipsiti de drepturile prevazute, supravietuitorii depind de ajutorul social si adeseori sunt stigmatizati. Ignorarea unor aspecte dureroase din istoria romilor precum deportarea in Transnistria are efecte negative asupra relatiilor interetnice actuale. Absenta eforturilor de prezervare a memoriei unor asemenea tragedii determina un grad redus de empatie si reflectarea preponderent prejudiciata a romilor. Proiectul intentioneaza sa contribuie la rezolvarea acestor probleme prin ajutarea supravietuitorilor romi sa beneficieze de drepturile legale, asigurand legatura intre petenti, arhive, case de pensii, autoritati etc. Pe langa latura sociala, proiectul va contribui si la crearea unei arhive audio/video cu marturii ale supravietuitorilor romi. Aceasta va putea fi folosita in scopuri educationale, pentru sensibilizarea populatiei in fata dramelor romilor. Estimam numarul supravietuitorilor pe care ii vom ajuta la cel putin 100 de persoane.“

Ultimele zile ale lui Tolstoi

Publicată în peste zece tiraje, aflată încă de la apariţie în topurile de vânzări, bucurându-se de traduceri în mai multe limbi, Lev Tolstoi. Fuga din rai a fost desemnată Cartea anului 2010 în Rusia şi a fost recompensată cu Premiul Bolşaia Kniga (Big Book).

În urmă cu peste un veac, la Iasnaia Poliana a avut loc un eveniment care a zguduit întreaga lume: scriitorul Lev Nikolaevici Tolstoi, în vârstă de optzeci şi doi de ani, a fugit de acasă noaptea, pe ascuns, într-o direcţie necunoscută. De atunci şi până astăzi, împrejurările plecării şi ale morţii sale au dat naştere la nenumărate speculaţii şi legende. Cunoscutul critic şi ziarist Pavel Basinski reconstituie această fugă, fără să ne propună încă o versiune, ci analizând cu rigoare imensul material documentar aflat la dispoziţia cercetătorilor: jurnalele soţilor Tolstoi, jurnale ale membrilor familiei, însemnările secretarului particular al marelui scriitor, precum şi însemnări ale discipolilor săi. (Sursa: www.humanitas.ro )

Best of. Proza scurtă a anilor 2000

 

Marius Chivu are meritul de a fi pus cap la cap câteva dintre cele mai interesante fragmente de proză scurtă din jurul anului 2000 încoace – fără pretenţia, totuşi, de a contura un tablou integral. Există, totuşi, cel puţin două motive pentru care cartea ar merita măcar răsfoită: 1. Poate mai mult decât alte genuri, ignorata proză scurtă – gen predilect acum trei decenii – dă seama de caracteristicile mai puţin vizibile, underground, ale ultimei generaţii de scriitori. 2. Best of. Proza scurtă a anilor 2000 e o antologie numai bună pentru o lectură capricioasă, de vacanţă, care-i permite cititorului să aleagă din varietatea stilistică a fragmentelor.

 

Marius Chivu (editor), Best of. Proza scurtă a anilor 2000, Editura Polirom, Iaşi, 438 p.

Angelo Mitchievici, Caragiale după Caragiale

 

Pe prolificul Angelo Mitchievici, care scrie cu aceeaşi uşurătate despre literatură şi film, despre decadentism şi despre scriitorii sub comunism, nu-l sperie nici măcar subiectul Caragiale. Numai că, spirit sagace, criticul îşi dă seama că despre o lectură inocentă a clasicului român nici nu mai poate fi vorba. Aşa că, înainte de a fi o monografie ca la carte, Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese reprezintă o critică a caragialismelor de tot soiul, de la clişeele critice până la dilemele identitare. Semn că receptarea scriitorului a rămas, până azi, cel puţin la fel de interesantă precum opera lui.

 

 Angelo Mitchievici, Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese, Cartea Românească, Bucureşti, 2014, 240 p.

 

Liviu Radu, „Spaime”

Spaime este a patra carte publicată de Liviu Radu la Nemira în ultimii doi ani, după Armata moliilor (2012) şi La galop prin piramidă (2013), primele două volume din seria light fantasy Taravik, şi culegerea de povestiri fantastice Golem, golem (2014); asta pentru a nu mai vorbi de numeroasele colaborări la volume colective, reviste pe hârtie şi virtuale: o prolificitate care nu poate decât să-i bucure pe fanii lui. Ce-i drept, e vorba de reeditarea unui titlu mai vechi, dar cum circulaţia primei ediţii n-a fost prea grozavă, putem vorbi de o apariţie aproape inedită.

Spaime este un roman horror. Nu este primul exerciţiu în gen al lui Liviu Radu, unul dintre cei mai versatili autori pe care-i avem. Amintesc doar seria de povestiri avându-l ca personaj pe Jack Spintecătorul, presărate prin culegerile succesive; poate că într-o zi vor intra într-un volum autonom.

În Spaime, din subsolul unui bloc din Bucureşti urcă un lanţ de crime provocate de deşteptarea unei forţe obscure şi malefice care se insinuează în coşmarele locuitorilor, transformându-le în realitate. Evident, contraofensiva nu va întârzia să se producă la rându-i. Pe lângă suspans, lucrul care-i reuşeşte cel mai bine lui Liviu Radu este alternanţa dintre comic şi teroare. Dacă ar abandona genul fantastic în favoarea realismului strict, autorul ar putea fi un excelent scriitor satiric. Un eventual reproş priveşte caracterul prea fizic al luptei finale dintre bine şi rău; deşi acesta este, am impresia, un clişeu inevitabil. Dar, în rest, toată lumea poate pleca mulţumită.

 

Liviu Radu, Spaime, Editura Nemira, Bucureşti, 2014